DSC_2408

Am incercat sa scriu ceva ieri intre finalul mansei si festivitatea de premiere, dar nu am putut… iar dupa festivitatea de premiere dupa ce am vazut podiumul si bucuria castigatorilor, nici sa dorm n-am mai putut, apai sa mai scriu incercand sa fiu obiectiv si limpede in gandire. N-am cum. Am adunat in 2 zile de concurs unul dintre mixuri de sentimente din viata mea. Stres, oboseala, frustrare, amaraciune, rusine, nervi, mila, ciuda….mult. Si asta in conditile in care cele 2 zile de antrenament au fost pline ne energie pozitiva si satisfactie. Eram convinsi ca nalucile si zonele de pescuit gasite o sa fie exact la fel si in concurs. Doamne cat ne-am inselat. Daca ne zicea cineva vineri seara ca nu o sa reusim sa prindem nici un peste punctabil a doua zi, eram in stare sa pariem toti banii care ii aveam la noi si mai ceream si bani de acasa.

Nici norocul nu a fost de partea noastra. In a doua zi, Eugen cu Petre au prins si stiuca si bibani, nepunctabili. Basca pescuind la biban au avut si o stiuca care a taiat. Cristi cu Laurentiu la fel, bibani nepunctabili vreo 2 si inca unul scapat pe drum. Am avut acealeasi barci urate din prima mansa, motiv pentru care nu am avut mobilitate. Nu incerc sa gasesc scuze… dar a fost un cumul de factori care daca nu ar fi exsitat, macar ne oferea confrotul psihologic in concurs, iar asta poate ar fi insemnat ceva.

Din punct de vedere al logisticii, concursul a fost super reusit. Infrastructura, cazare, masa, perfect. Din punct de vedere al organizarii, fara nici o falsa modestie, suntem ani lumina peste ei. Cat despre lac, barci si densitate pisciola, DEZASTRU! Toate tarile au spus ca asa ceva nu exista. Nu se poate organiza un campionat mondial pe un lac de 155ha, pe care sa se navigheze cu limita de viteza la 30km/h cu niste barci care gliseaza de la 40km/h in sus si din care se pescuieste oribil. In plus ca sa fie treaba treaba, aseara am aflat ca anul trecut a fost plasuit industrial si tot pestele mare a facut pasi… Asa se explica si cea mai mare captura la doar 61cm (adica pe natural la noi e vis). Pesti erau in lac, am vazut asta in prima zi de antrenamment cand am avut 15 atacuri de stiuca clare, majoritatea la gume. Am pescuit special fara carlige sau cu carlige acoperite tocmai pentru a le tine ascunse si neintepate. La biban am incercat in toate tehnicile specifice pe la noi si nu am avut rezultate, cateva atacuri senile si doi prinsi, din care unul singur punctabil. Pestele dupa doua zile de antrenament cu 45 de barci pe el, a fost bulversat total si ca sa ai cateva atacuri, din care sa sortezi 30% sa fie punctabili, trebuia sa pescuiesti in miscare contiuna, lenta, paralel pe mal si cu minnow-uri de 12cm de diferite adancimi. Asa se prindea si numai pe anumite zone si la un interval mare de timp. Daca nu pescuiai asa aveai maxim un atac si ala din bulan. Asa au pescuit rusii si ne-au oferit o adevarata lectie de pescuit, chit ca au castigat cu putini pesti, iar daca prindea si cealalta echipa a lor, erau sus de tot. La biban, Lituanienii au fost cei mai buni la strategia pe natiuni, poate si Italienii. Stateau aproape 6 ore pe acelasi loc, dar pescuiau diferit. Unii cu un Pater-Noster adaptat  cu viermi de 5-6cm, ceilalti cu split-shot fin de tot cu lansete super moi si jerkuieli scurte continue…3.5 grame, apa de 6-8 metri, 6 ore… In afara de ei s-au mai remarcat cateva echipe, dar personal cred ca restul au prins peste din bulan. Astea doua erau singurele echipe care pescuiau si aveau habar ce fac cu precizie. Restul pescuiau in principal cu gume de 6cm cu strune subtiri si bateau malurile si sperau la orice specie, rapitor sa fie. Nu zic ca restul erau pantofari, din contra, majoritatea pe care i-am vazut pescuind sunt artisti in adevaratul sens al cuvantului in pescuit. Doar ca aia a fost cea mai rapida si mai adecvata strategie pentru toti cei care nu erau antrenati si nu stiau care e joaca.

Motive putem gasi multe, barci, naluci, antrenamente, etc. Dar din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare. Daca asta ne e telul si finalitatea campionatului intern, atunci trebuie sa concuram si la noi acasa in exact aceleasi conditii. Ape, specii, regulament si mai ales sistem de punctare. Stim cu minim un an de zile inainte care e locatia urmatorului campionat mondial si ce specii puncteaza, deci putem face un calendar competitional de 4-5 etape care se axeze perfect pe acea apa si acele specii de pesti, iar la final sa trimitem un lot elocvent pentru acea competitie. Doar ca trebuie sa ne hotaram daca intradevar ne dorim chestia asta, sau ne dorim sa impacam pe toata lumea si sa fie bine numai la noi acasa…

Acum suntem inapoi in Varsovia si asteptam urmatorul avion spre casa si ne gandim cat de bine credeam am fost pregatiti logistic pentru competitia asta si cat de multe ne-au lipsit de fapt. Totusi, nu am fi putut fi prezenti la aceasta editie de campionat mondial fara suportul LRS, Neumarkt, Himalaya, Wing.ro si Prosergrup, suport pentru care le multumim din suflet si promitem ca anul urmator vom face tot posibilul sa venim acasa cu cel putin o cupa. Nu in ultimul rand vrem sa va multumim voua, celor care cititi aceste randuri, pentru ca sunt sigur ca daca va intereseaza acest subiect, inseamna ca intr-o oare care masura mai mica sau mai mare, ne-ati sustinut.

Sa ne vedem sanatosi la urmatoarea etapa la Snagov!

Cu drag,

Eugen, Petre, Laurentiu, Cristi, Fane, Sorin, Andy si Rares.