*-Au trecut destule zile de la intoarcerea acasa din Africa de Sud, iar fiecare dintre noi ne-am intors mai intai la problemele  pe care le-am lasat nerezolvate pana la plecare, la familii, joburi, mailuri si cate vrute si nevrute avem fiecare pe cap, ca toata lumea dealtfel. Dar pentru mine, nu a trecut inca o zi in care sa nu ma gandesc la Africa si la ce ar fi fost daca…

Sa va explic ce s-a intamplat pe Loskop Dam, lacul pe care s-a desfasurat aceasta editie de Campionat Mondial.

Am intrat in antrenamentele oficiale cu 3 barci si un plan simplu bazat pe informatiile adunate in toata perioada premergatoare. Sa acoperim cat mai multa apa. Sectorul de concurs avea cam 15 km lungime iar toata lumea cu care am interactionat ne-au spus ca cele mai bine reprezentate specii pe lac sunt Tilapia si Somn. Bass destul de putin, dar exemplare mari. Iar restul speciilor punctabile, se prind doar intamplator sau destul de rar. Toti oamenii ne spuneau acelasi lucru, fara exceptie. In plus, ne explicau si comportamentul pestilor… Ambele specii (Tilapia si Somn) stau in apa mica la soare si daca le pui ceva in fata, ai 90% sanse sa ii prinzi. Totul tine de localizare, apa mica si maluri nisipoase… De Tilapia stiam inca din prima zi ca sunt multi pentru ca atunci cand noi ne cazam, pe malul apei se incheia cu concurs de pescuit Tilapia si oamenii venisera la masurat cu niste exemplare foarte frumoase si MARI. Pescuisem toti Tilapia in saptamana de dinainte stiind toate acestea si ne-am dat seama ca odata localizati, prinzi multicei daca aveai un echipament dedicat pentru UL, nu prea contau foarte mult nalucile, se prindeau destul de usor cu conditia sa ii gasesti in apa mica si la soare.

Despre Somn, toti localnicii spuneau ca cea mai eficienta metoda de a ii prinde este la popper…doar ca nu e popperul pe care il stim noi, e o montura cu un popper fara ancore si ceva mai mare, urmat de un mono gros de jumatate de metru si o naluca tip lipless cu denumirea de Pumpkin seed. Am cautat instalatia asta si am cumparat o sacosa plina… sa fie. Si nu erau chiar ieftine, cam in jur de 15 euro o montura, dar ce nu facem noi pentru echipa nationala?  Tehnica era urmatoarea, pescuiai in mers cautand pestii la vedere, fie Somn, fie Tilapia si cand vedeai Tilapia, ii aruncai ceva mic in fata si teoretic prindeai. Cand vedeai Somnul, aruncai dupa el cu instalatia respectiva si dadeai un scurt pop apoi pauza 15-20 de secunde, iarasi pauza, iarasi un pop, iarasi pauza, etc… Daca nu ii vedeai puteai opta sa faci asta pe o zona cu potential, sperand ca ii atragi.

Bass-ul era foarte greu de prins pentru ca erau doar exemplare mari din ce stiam noi… Am avut cateva locuri bune de bass, dar trebuia sa te inarmezi cu rabdare si sange rece pentru ca era foarte posibil sa nu ai nici o trasatura daca nu faceai totul perfect.

Revenind la antrenamentele oficiale, stiind toate cele de mai sus, strategia a fost dupa cum spuneam sa acoperim cat mai multa apa si sa cautam, la vedere, cele mai populate zone cu Tilapia si Somn. Si am mers deci pe apa mica, in maluri nisipoase, si am mers… si am mers pana ni s-au lungit urechiile si nu am vazut nici un peste. Vorbeam constant la telefon si la jumatatea primei zi, Sava si Spiac se apuca de cautat pesti si in alte zone si gasesc cativa somni, dintre care doi au si atacat plus niste bassi, dintre care unul a fost si captura expeditiei 3.3kg. In barca a doua, Eugen, Petre si eu, reusim sa prindem doar doi bassuti mici (sub masura) si in rest sa excludem niste foarte multa apa. In barca numarul trei, Cosmin si Silviu insista pe peste mic si prind cativa Tilapia, destul de multi, dar nici unul punctabil…. Stop joc si prima zi…reconfigurare traseu. A doua zi intram cu alte planuri, Sava si Spiac la Bass pe zona descoperita de ei si daca vad si Somni, e bonus; Eugen cu Petre dupa Tilapia si daca vad somn, iar bonus; Cosmin, Silviu si cu mine, dupa Somn, aproape exclusiv. De n-am dat cu instalatia aia 6 ore pana sa ne cada mainile si n-am vazut un peste! Cand am realizat ca nu avem nici o sansa cu Somul in apa mica, am lasat lansetele de-oparte si ne-am plimbat pe lac in ultima ora sa vedem alte locuri pe care le aveam marcate pentru Bass. Si ziua a doua s-a terminat fara nici un Somn sau Tilapia la nici una dintre barci, doar cativa Bassi vazuti de echpia Sava-Spiac pe o zona cu potential.

Va spun sincer ca nu prea am dormit in noaptea aceea si m-am tot gandit cum sa jucam. Clar Somul si Tilapia nu ies la joaca decat daca e soare. Iar daca e soare si bate vantul, nu ii vezi din cauza valurilor si e tot degeaba. Asa ca dimineata la micul dejun am luat toti decizia de a ne orienta catre Bass, dar stiam ca o sa fie greu. Apa era mult mai limpede decat ce pescuisem noi pana in atunci si nu avea nici o structura sau vegetatie de care sa te legi. Eugen a fost singurul care a zis ca a auzit la alte echipe ca s-ar fi prins si Makril in antrenament, dar noi nu stiam mai nimic despre el, decat ca e orb si seamana cu un somn mic. Am decis totusi ca e riscant sa il targetam in conditiile astea si mai bine mergem dupa Bass. La start, supriza! 3 barci se opresc langa punctul de plecare, se ancoreaza si incep sa prinda Bassi intre 25-35 cm, cu o frecventa de Biban pe Rogojesti… Am inlemnit. Nu ne venea sa credem nici mie, nici lui Silviu care ma insotea ca nu am luat in calcul acea zona deloc. Punctau cam cu 1 din 4-5 pesti, dar punctau sub ochii nostri si pe noi ne cam usturau ochii. Baietii nostri s-au tinut de planul cu Bassii mari pana la primul contact intre mine si ei cand i-am informat ca: drop-shoot lansat, gume mici, inchise, fara vibratie. Tac-Pac! Nu durat mult si au inceput si ai nostri sa prinda, insa prindeau doar nepunctabili. Multi! 20-30 de barca si nu puncta unul. In ultimele ore Sava cu Spiac schimba zona si reusesc sa aibe 4 atacuri bune din care au pus in barca 2 Bassi mari ce le aduc locul 11 dupa prima mansa, iar fratii German isi risca o gherla totala si pleaca sa isi caute Makriul. Prind unul si termina pe 27. Total, locul 9 dupa prima zi. Ceva ne scapa… Mergem la masa, se afisaza rezultatele si vedem in primele 3 echipe asa: 1 echipa Ungariei cu multi Bassi mici prinsi langa start, 2 o echipa de Cehi cu multi Makril, 3 o echipa de Rusi cu multi Makrili si un Somn, 4 a doua echipa a Cehiei cu multi Bassi… si de acolo in jos, nimic spectaculos. Toate echipele cu putini pesti, mai mici sau mai mari, deci destul de clara situatia. Cei de mai sus, s-au prins de ceva mai repede decat toti restul. Eugen revine si puncteaza clar in discutie “cu Makrilu asta se castiga, va garantez!”… Dar cum sa iti faci strategia pe ceva ce nu cunosti?! Am stat toti pana seara tarziu si am pus la cap toate informatiile pe care le aveam din prima mansa si ne-am dat seama care echipe au pescuit intentionat dupa aceasta specie, pe ce tipuri de zone au pescuit si am pus in balanta plusurile si minusurile unui astfel de risc. Rezultatul a fost urmatoarea strategie pentru mansa 2: echipa Sava-Spiac sa mearga la Bass pe zona gasita chiar in ultima ora din prima mansa, unde au si avut repede 4 pesti, iar echipa fratilor German sa mearga sa caute Makril in zonele din capetele de sector unde apa era mai tulbure. La primul contact de la ora 9, nimeni nu avea nici un peste dintre ai nostri, Eugen si Petre se mutau permanent, iar Bassii din fata startului nu mai erau de gasit pentru restul echipelor… acalmie totala. La 10 jumate suna Petre:

-“suna-i pe astia ca nu dau de ei. Am dat de peste, avem 4 pana acum in 5 lansari”

-“pai unde sunteti?” intreb eu

-“in capatul din dreapta inainte de golf. 5”

-“si cum dati?”

-“pe 15m, Helicuri jos. 6, a mai luat frate-miu unu. Suna-i odata!”

Inchid si ma intreaba Silviu: “Ce fac? Au prins?”, si cautand prin telefon numarul lui Sava si zambind pe sub mustata ii raspund:”azi prindem urat”

Anunt si celalta echipa si ii las in pace sa isi faca treaba fara nici un telefon desi trebuia sa ne auzim la fiecare doua ore, e important ca ei sa stea cat mai mult cu naluca in apa in conditiile astea.  Peste ceva timp suna Spiac cu un calm caracteristic: “Suntem bine… avem fiecare in jur de 30”. Inchid si incerc sa nu ma bucur vizibil, caci erau 20 de oameni pe mal care se uitau la mine, iar eu nu vroiam sa le dau nimic! Silviu in timpul acesta era la masa si nu stia ce se intampla, dar era mai stresat ca noi toti. Mai trec cateva ore si coboara si el la apa, moment in care suna iar Spiac:

-“Merge, avem 63-58. Te sun la 100”

-zic “bine, nu ma mai suna, dati din manute”.

La care Silviu:

-“No, cum e? Cati au?

Si ii raspund la fel cum auzisem in telefon “63-58”

El se bucura, ii zic sa incerce sa se ascunda cumva sa nu dea de banuit, mai sta ce mai sta si ma intreaba:

“Ba, 63-58 de centimetri sau ce?”

“Nu, de pesti…”

Mai sta putin, se ridica si zice: “bine, ma duc sa-mi iau o cola”.

Nu mai era mult si se termina mansa, iar eu stiam ca la viteza nu ne bate nimeni. Avem prea multa experienta in spate cu asa ceva si suntem in stare sa optimizam fiecare secunda din pescuit.

Se termina mansa si intreb si eu in stanga si in dreapta, cine cum a prins si imi dau seama rapid de castigatoarea editiei de anul acesta, Cehia. Detasat. Prinsesera cam tot la fel de multi ca noi, cu ambele echipe, iar dupa prima zi, nu mai avea cine sa ii bata. Acum totul depindea de jocul rezultatelor, treaba pe apa era gata. Pentru un podium era nevoie sa se impiedice mult prea multe echipe, iar cel mai plauzibil scenariu era locul 5 pe natiuni. De locul 3 la individual al lui Sava si Spiac, eu eram cam 90% sigur, doar ca lor nu prea le venea sa creada, cei drept nu le-am spus tot ce stiam de la celelalte natiuni, doar ca sa nu le fac sperante care sa piere in celilalti 10%…. Dupa muuulte ore de contestatii, clasamente gresite si fise pierdute si apoi gasite (la fel ca telefonul meu), apar si rezultatele oficiale: 4 pe natiuni si bronz la individual. 4… din nou 4… bucuria a fost cumva umbrita de gandul cu care am inceput acest articol, ce-ar fi fost daca…

Daca intram in antrenamentele oficiale blank, fara nici o informatie de la nimeni vizavi de specii de pesti si comportament?

Daca nu vedeam Tiliapia aia in prima zi?

Daca nu scapa Spiac doi somni in antrenament?

Daca am fi avut bugetul necesar sa mergem mai repede sa putem sa ne si antrenam pe pista de concurs, ca alte echipe?

…. multi daca… dar pe de alta parte, Robert Boanta mi-a deschis ochii si mi-a zis:

Da, dar daca nu se tinea Eugen scai de Makrilu’ ala ?

Sau daca pescuiam cu ambele echipe la Bass fara sa fim maleabil si sa intelegem ca schimbarea de strategie poate fi si buna?

Sau daca era soare in astea doua zile si erau pestii in apa mica pe malurile de nisip?

Sau daca nu era echipa in armonie?

….la fel de multi daca…

Asa ca nu ramane sa decat sa ne tragem singuri fiecare concluziile dupa concursul asta. Eu stiu asa, am stat doua saptamani in Africa de Sud si am pescuit cat am putut de bine alaturi de cei mai buni pescari din tara noastra in 2018. Ne-am inteles foarte bine, am ras si am muncit cot la cot, am impartit trusele, lansetele si hainele. A fost super obositor si am facut tot ce ne-a stat in putinta sa obtinem un rezultat bun, pe un lac pe care nu il cunosteam si cu niste specii pe care nu le-am vazut decat in poze. Daca era concurs de Bass, nu cred ca avem un rezultat mai bun, iar multitudinea de specii punctabile a facut totul foarte greu in a construii o strategie. Ne-am adaptat foarte bine, datorita experientei acumulate de-a lungul anilor in Campionatul National al LRS in care punctam cu toti pestii prinsi. Campionatul Mondial este in opinia mea, examenul Ligii de sfarsit de an. Ca sa te pregatesti temeinic pentru el, trebuie sa ai o selectie pe care sa o faci intr-un campionat intern cat mai apropiat de ce e acolo. Daca mergem in aceasi linie cu campionatul intern si il facem la tot mai putine specii de pesti si cu un numar tot mai mic de pesti punctabili per mansa, la un moment dat o sa ajunga in lot, oamenii care o sa se perfectioneze cat mai mult pe acest tip de regulament. Dar ajunsi acolo o sa trebuiasca sa inceapa totul de la zero. Pentru ca timpul trece si cei care am prins si anii in care punctam cu toti pestii si anii cu cei mai mari X pesti, nu o sa poata fi si prezenti la toate etapele si/sau faca un rezultat bun permanent. Si daca cumva toate aceste criterii se indeplinesc, la mondiale favoriti sunt tot cei care vin din campionatele interne cu aceleasi principii de regulament, iar noi va trebui tot timpul sa ne adaptam. Suntem buni la asta, nu zic nu, dar pentru cat timp?