La CM de pescuit la rapitori din barca – Irlanda 2016 – am terminat o prima zi de concurs excelenta cu un locul 1 la general si la individual, urmata a doua zi de un rezultat dezastros. Dacă ar fi să comparăm cu evoluția la gimnastică, facem o prestație excelentă, dar la aterizare cădem în fund, ratând evoluția perfectă de pe bârnă.

Unde greșim sau ce ghinion putem avea, nu vom ști niciodată sau dacă vom ști poate atunci vom controla mult mai bine rezultatul.

Dar, să ne întoarcem puțin în timp.

La finalul anulul competițional 2015 avem finaliști naționali două echipe cu multă experiență în concursuri internaționale, Andrei Sava în echipă cu Robert Boanța campioni naționali și frații Eugen și Petre German vicecampioni naționali, ierahizați în clasamente după o serie de 5 concursuri în România, preponderente la specia biban.

In trecutul apropiat, mai precis acum aproximativ o lună de zile, echipa națională a susținut un antrenament pe pista de concurs, acolo unde avea să se țină Campionatul Mondial de Pescuit la Răpitori din Barcă, Lacul Lough Ree din Irlanda.

Lecțiile au fost făcute încă din luna Ianuarie 2016, iar lotul național împreună cu staful tehnic a avut parte de un buget care să acopere antrenamentele, dar să și rămână ceva în visterie pentru acoperirea cheltuielilor totale necesare acestui eveniment. Și asta numai datorită sponsorului principal al campionatului național, Berea Neumarkt, dar și lui Cristi Anghelina.

La antrenamentul de acum o lună de zile v-am privat de informații despre cum și ce-am făcut acolo, în special datorită faptului că trebuia să ne ținem ascunse detaliile descoperite: năluci, zone de pescuit, poze cu pești, etc. Nu numai noi facem așa ceva, ci mulți alți participanți la un campionat mondial ce au parte de antrenamente, înainte de cele oficiale. Să vă faceți o idee, am aflat că în afară de Irlanda (țara gazdă) un numar de alte nouă țări, adică peste jumătate din țările participante înscrise au susținut antrenamente cu toate echipele, iar Africa de Sud a trimis un singur pescar la antrenamentul neoficial. Cele nouă națiuni ce s-au antrenat sunt: Ucraina, Rusia, Letonia, Latvia, Bielorusia, Estonia, România, Ungaria și Polonia.

Este evident pentru toată lumea că fără antrenamente șansele să obți un podium scad simțitor, iar dacă ne uitam acum la clasamentul final o să observăm că toate echipele situate pe podium au fost prezente la antrenament, și mai mult decât atât, cele ce n-au fost deloc s-au situat în a doua parte a clasamentului general. Diferența dintre natiunile prezente la antrenament este ca unele dintre acestea și-au adus barcile cu ele, iar altele nu. La o prima impresie ai zice ca nu este important, numai că dacă arunci o privire pe pista de concurs întelegi că o ambarcațiune cu viteză de deplasare mare va fi net avantajată. Zona rezervată campionatului mondial pe Lacul Lough Ree a fost acoperită pe jumatate din suprafața lacului Lough Ree, adică mai bine de 10 km lungime și în anumite zone peste 2 km lățime.

Revenind la antrenament, echipele noastre au beneficiat de sprijinul unui ghid local (Barry Darby) ce a fost în fiecare zi cu câte una dintre echipe. Planul a fost destul de simplu, locurile cu potențial cunoscute de ghidul local vor fi exploatate și marcate de fiecare dintre echipe. Căpitanul naționalei Lucian Constantin și team managerul Rares Boeriu au avut la dispoziție o barcă adusă de conaționalii nostri – Petre și Nicu. După marcarea locurilor de către fiecare dintre echipaje a urmat testarea lor în antrenamentul oficial, acolo unde echipele noastre nu au făcut decât să verifice dacă peștele mai răspunde sau nu.

Nălucile ce urmau a fi identificate ca fiind mai productive au fost aduse de fiecare dintre membri echipelor de acasă din experiența personală, fie din documentarea prealabilă de pe internet sau din informatii oferite de la conaționalii noștri stabiliți în Irlanda. Lucian și Rareș au parcurs fiecare magazin din zonă, colectând informații și achiziționând nălucile cele mai recomandate. Așa am avut cele mai productive năluci pentru antrenamente, urmând numai să vedem care vor fi cele mai productive în competiția mondială.

Concluzile după cele cinci zile de antrenament au fost sintetizate pe un document general și pe o hartă ce cuprindea locurile cele mai productive. Urma numai să le confirmăm și la antrenamentul oficial, antrenament pe parcursul a doua zile premergator concursului. Locurile bune au fost marcate cu indicative cunoscute de fiecare, în funcție de situații, momente sau repere. Așa au aparut pe harta denumiri gen, La vaci, La Gyorg, La Rareș, La Sabin, Berti, La plopi, La câini, Bot Sava, etc. Aveam numai să rostim un loc ce trebuia exploatat, iar fiecare dintre echipaje știa unde se află acesta.

Tot cu acesta ocazie am realizat ceea ce ne așteptam încă de acasă, și anume că avem o problemă reală cu bărcile puse la dispoziție de organizator. Pe lângă faptul că eram convinși că bărcile aveau să aibă motoare de capacitate mică, aveau și handicapul amplasări motoarelor electrice. Așa că am căutat măcar să ne asigurăm măcar niste bărci, iar acestea le-am găsit disponibile la pensiunea unde am fost cazați, iar din țară ne-am trimis special două motoare de 20CP, capacitate maximă ce putea fi suportată de aceste bărci. Chiar și așa ne-am dat seama că viteză maximă nu putea să depășească 15-17 km/ora. O viteză mult prea mică să ne ajute în deplasarea pe suprafața mare a lacului Lough Ree.

La antrenament am văzut cel puțin două națiuni adverse care și-au adus de acasă bărci cu motoare de minim 60CP, Ucraina și Rusia. Aceștia au parcurs peste 3500 de km cu mașina, iar titularii au venit cu avionul până în Dublin, de unde au fost preluați de mașinile ce transportau barcile. La concurs am aflat că peste jumatate din concurenți aveau să-și aducă bărcile personale, iar unele dintre acestea aveau motoare chiar și de 225 cai putere.

Antrenamentele oficiale

La antrenamentele oficiale am avut parte de sprijinul a înca doi pescari români ce au însoțit lotul, aceștia achitându-și costurile personale necesare deplasării în Irlanda, Iulian T.V. (Hard Spinning) și Sabin Buzatu.

Echipele noastre au stabilit ca strategie ca locurile descoperite la primul antrenament să le verificăm fără ancore sau cârlige, astfel încât să nu deranjăm peștii. Iar numai în alte zone noi descoperite să folosim cârlige sau ancore pentru a descoperi potențialul zonei respective.

Trebuie menționat ajutorul enorm al echipajului Iulian T.V. si Sabin Buzatu. În timpul antrenamentului cei doi pescari au descoperit o zonă excelentă cu suprafată mare ce ținea multă știucă. Era un golf nu foarte departe de locul de start, iar știuca răspundea numai pe anumite linguri, și numai departe de malurile golfului. Respectivele linguri au fost produse special de Berti pentru lacul respectiv, după prima sesiune de antrenamente. Specialitatea lingurilor era dimensiunea mai mare decât cea produsă în mod uzual de Berti, dar și o culoare combinată, cupru pe o parte și argintiu pe partea opusă.

Prima zi de concurs

La ședința tehnică am aflat că urma să avem repartizat prin tragere la sorți, în barca lui Andrei Sava și Robert Boanta un englez, iar în barca lui Eugen și Petre German un ceh. Ulterior, a doua zi dimineață ne-au schimbat englezul (din nu știm ce motiv) cu un lituanian. Asta ne-a îngrijorat puțin, mai ales că eram conștienți de avantajul informațiilor de pe apă.

Rares, în schimb a fost repartizat pe barca irlandezilor, lucru ce credeam că ne va fi de folos. Din păcate nu a fost așa, în special datorită faptului că irlandezi nu au reușit decât să prindă câte 3 știuci de fiecare echipaj.

După primele ore de concurs echipele noastre au luat un avans considerabil, iar la finalul zilei de concurs aveam să ocupa prima pozitie din clasamentul general pe echipe, dar și la individual cu echipa Andrei Sava – Robert Boanta. Acestia au reusit să prindă nu mai puțin de 23 de stiuci, 18 dintre ele prinse pe locul descoperit de Iulian și Sabin, iar cinci dintre acestea în golful din imediata apropierea a startului.

După prima zi de concurs Romania era pentru a doua oara în istoria campionatelor de spinning mondiale pe locul 1 la echipe și la individual, după concursul din Italia 2008 (la bass pe lacul Lago din Garda).

A doua zi de concurs

Așa cum ne-am așteptat, echipele românești erau urmarite la start de mai multe echipaje concurente. Din acest motiv, strategia a fost să începem cu golful de la plecare, acolo unde echipa Sava – Boanta a prins ultimele cinci știuci din prima zi de concurs, urmând să continuăm cu golful cu pești descoperit de Sabin și Iulian. După câteva minute petrecute în golful de la plecare, unde nu am avut nici un pește prins de echipajele noastre, dar nici de alte echipaje (apropos, nu mai puțin de 17 bărci au rămas în același golf de la plecare, adică jumatate din concurenți), echipele noastre sau mutat la golful cu pești. Așa cum ne-am așteptat, aici au găsit una dintre echipele Lituaniei – cel mai probabil direcționați de către arbitrul din barca lui Sava și Boanță.

Încă de la primele lanseuri ne-am dat seama că știuca nu mai răspunde ca și cu o zi inainte, mai ales că încercam pe zonele unde am mai prins sau pe zonele apropiate unde nu apucaseră să pescuiască în prima zi, golful respectiv având o suprafață destul de mare.

Sava și Boanță au reusit să prindă destul de repede primele două stiuci, dar ulterior nu au mai avut nici un atac.

Similar si la echipa Eugen – Petre German, care nu au avut nimic destul de mult timp de când au ajuns pe zonă. Concluzia a fost că trebuia să schimbăm locurile sau nălucile pentru a salva concursul. După shimbarea locului, dar tot în imediata apropiere, echipa Eugen – Petre reușește să prindă rapid trei știuci în câteva minute. Părea că ieșise soarele, iar speranța ne revenea.

Dar, după mai multe ore de pescuit în zonă situația nu se îmbunătațise cu nimic. Mai facem o ultimă mișcare mutând echipele în zona de start unde aveam rezervată o porțiune acoperită de pescarii de staționar. Ghinion, dar nici aici nu se întâmplă nimic, iar echipele au reusit să salveze ceea ce mai era de salvat. Echipa Eugen – Petre Gherman termina cu cinci știuci și doi bibani, iar Andrei și Robert cu cinci știuci punctabile. O altă știucă a fost la mai puțin de cinci milimetri să puncteze pe foaia de arbitraj. Se poate spune că acesta știucă ne-a dat jos după podium? Cel mai probabil, da.

Așa am încheiat campionatul mondial pe locul al 4-lea. Un loc frustrant și aproape molipsitor în ultimii ani pentru echipa României la campionatele mondiale de spinning. Dacă era ca locul 4 să fie determinat în aceste concursuri, România era fruntașă și greu de egalat de multe dintre alte echipe, după Italia – Lago di Garda (2008), Lituania – Riga (2010) și acum în Irlanda – Lanesborough.

La final iată câteva întrebări adresate membrilor echipelor participante, dar și căpitanului naționalei ce ne-a reprezentat în Irlanda:

Andrei Sava – Campion național 2015

LRS – Considerați un lucru bun că am susținut antrenamentele?

A.S. – Cred că cele mai importante în obținerea rezultatului nostru au fost aceste antrenamente, așa cum au fost ele, dar au contat enorm în definirea rezultatului final. 

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

A.S. Cred că a fost una pripită pentru că peștele s-a sucit de la o zi la alta, pe măsură ce ne apropiam de concurs. Iar concursul ne-a surprins cu o vreme complet neirlandeză, cu vreme bună, aproape de vară, cu o acalmie cum nu au mai văzut nici localnicii pe Lough Ree. Eu zic că ne-am adaptat foarte bine din mers pentru că în prima zi a concursului știucile au mâncat într-un fel total diferit de cum au mâncat în antrenamente, chiar și cele oficiale.

LRS- Ce v-a surprins cel mai mult in Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social

A.S. M-a surprins cât de tare s-a implicat comunitatea locală în organizarea evenimentului. Au ieșit cu mic, cu mare în strada să ne susțină. Ce m-a surprins cel mai tare, e că după rezultatul din prima zi toată lumea știa că am ieșit pe locul 1, dintr-un capăt în celalalt al lacului. Pescuitul irlandez este la un nivel foarte scăzut comparat cu cel de pe continent, pescuitul la știucă în Irlanda fiind echivalat cu pescuit cu năluci XXL, trenă și baboi la pluta plimbat în derivă. Din câte am înțeles de la Rareș Boeriu, care a fost arbitru într-una din bărcile irlandeze, aceștia nu știau nici măcar ce e un soft bait, un cârlig offset sau pescuit cu jerkuri (pompaje)….

LRS – După rezultatul excelent din prima zi unde credeți că s-a greșit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

A.S. Nu cred că s-a greșit cu nimic în a doua zi, dar resursele limitate pe care le-am avut ne-au găsit la concurs în niște bărci greoaie cu care nu ne puteam deplasa cum trebuie. Adică în timp ce echipele puternice, susținute din spate de stat, gen Ucraina, Lituania, foste state comuniste, și Belarus, un stat comunist… puteau să parcurgă întreg sectorul în maxim 10 minute, nouă ne lua peste 50 de minute să ajungem dintr-un capăt în celălalt al sectorului. Dacă facem o socoteală pentru a ajunge pe un loc pe care-l cunosteam în capat de sector, care ținea pești, și deloc de neglijat, pierdeam 1/6 din manșă, + întoarcerea, deci dus intors, 1/3 din manșă. De acolo ar mai fi trebuit să verificăm câteva locuri, lucru care ne-ar fi costat cel puțin jumătate din timpul manșei. Practic, ca să verificăm 2-3 locuri care știam că țin pește, din care mai aveam nevoie de o singură știucă ca să ieșim pe locul 2 ne-ar fi costat în jur de 3 ore din manșă, așa că a trebuit să ne limităm la locuri mai apropiate între ele, dar care la cum s-a schimbat vremea nu mai țineau pești activi, la care de fiecare dată pierdeam 10-20 de minute doar cu deplasarea… Complicat și frustrant, când vezi echipe, care nu sunt neapărat mai bune ca tine, dar au resurse să facă față unei astfel de competiții. 

LRS – Credeți că lipsa bărciilor personale a fost un handicap?

A.S. Pe scurt cred că a fost cel mai mare handicap, alături de faptul că te trezești în barcă cu un “arbitru” de la o echipă adversă. Adică asta înseamnă că dacă ști ceva locuri bune și le pescuiești iscusit în prima zi, a doua zi echipa adversă știe tot ce-ai făcut și iți poate strica “meciul”…

LRS- Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau al strategiei de abordare?

A.S. În primul rând aș face orice să avem bărcile noastre acolo. În rest, nu cred că aș fi modificat nimic, în afară de faptul că aș fi bătut mult mai multe locuri cu acestă ocazie…

LRS – În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

A.S. Cred că în Rusia vor avea parte de bărci bine dotate/echipate, așa că din punctul asta de vedere nu cred că vor fi probleme. Desigur le recomand 100% să se ducă să se antreneze… contează enorm de mult.

Robert Boanță – Campion național 2015

LRS – Considerați un lucru bun că am susținut antrenamente?

R.B. – Normal, ținând cont că ne aflam într-o țară cu o climă diferită de a noastră și cu specii diferite vizate de știucă. Așa am aflat că știuca se hrănește în suprafață la 30-50 cm adâncime, iar păstravul este principala sursa de hrană a știucii din acest lac. Așa că ne-am pregătit cu năluci specifice. Am aflat și zonele preferate ale știucilor. Deci consider că fără antrenamente nu ai cum să emiți pretenții la un astfel de nivel.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul năluciilor pe care urmează să le folosiți, specii și zone de pescuit?

R.B. După antrenamente am tras concluzia că trebuie să ne schimbăm radical trusele, trebuiau să fie dotate cu naluci de talie mai mare. Era destul de clar că specia ținta este știuca, ținând cont că punctajul final este obținut prin ridicarea la pătrat a centrimetrilor. Zonele principale unde știuca se hrănea erau zonele cu apă de 2-4 metri. Aceste platouri erau presărate cu pâlcuri mici de iarbă, zona ideală pentru ambuscadă.

LRS – Ce v-a surprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

R.B. Pescuitul în sine nu m-a surprins, ținând cont că am mai participat la un campionat în Irlanda în 2013, în schimb m-a surprins densitatea de știucă, biban și păstrăv. Surpriza frumoasă a fost implicarea comunității locale, de la mic la mare toți au fost interesați de acest acest eveniment.

LRS- Credeți că lipsa bărcilor personale a fost un handicap?

R.B. Este unul din concursurile la care a contat cu adevărat să ai mobilitate, să te poți muta ușor, oriunde, mai ales a doua zi când știuca a devenit mai mofturoasă, deci am resimțit din plin lipsa unor bărci rapide sau chiar a celor personale.

LRS – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere al pescuitului sau a strategiei de abordare?

R.B. Din păcate acest lucru nu se poate, ceva regrete ca nu am făcut anumite lucruri am, îmi reproșez doar că nu am insistat mai mult pe locurile pe care le-am pescuit în antrenamente.

LRS- În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

R.B. Să mă sune !!!!

Eugen German – Vicecampion național 2015

LRS -Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

E.G Da, fără îndoială, antrenamentele sunt foarte utile și pe viitor ar trebui să fie obligatorii, mai ales dacă vorbim de piste așa mari. De asemenea, pentru o mai bună acoperire, ar fi foarte util să se deplaseze 5-6 echipe din primele 10 ale campionatului anterior. Antrenamentele au, de asemenea, un rol foarte important pentru unitatea echipei.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

E.G. – Impresia a fost că vor puncta atât știuci cât și bibani, și că locurile cele mai productive sunt departe de zona de start, motiv pentru care am decis să trimitem motoare termice din țară. Am înteles că lingurile sunt cele mai eficiente, am avut încredere în ele, iar în perioada dintre antrenament și concurs am făcut pe modelele gigant Linx, Para și Austria, câteva combinații de cupru-silver și un pattern special de biban. Intuiția mi-a fost confirmată, oscilantele făcute de noi fiind cele mai eficiente năluci, prinzând aproape toți peștii echipelor României

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

E.G. – Pe de o parte, m-a impresionat festivitatea de deschidere, care mi-a arătat cât de racordată era comunitatea locală la eveniment, iar pe de alta parte, clubul pescarior români din Dublin. Unitatea lor și modul în care ne-au ajutat, fără ei fiind imposibil ca lucrurile să se desfașoare așa cum ar fi trebuit. Mă bucur că i-am cunoscut, le mulțumesc pentru ajutor și ar trebui cu toții să le urmăm exemplul. Nu cred că mulți din țară ar fi făcut pentru echipa națională ceea ce au făcut ei pentru noi!

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

E.G. – Știucile ne-au ocolit, deși noi le-am căutat încontinuu.

LRS – Credeti ca lipsa barcilor personale a fost un handicap?

E.G. Da, mai ales în manșa a doua când ar fi trebuit să facem ce au făcut ucrainienii: să alergăm de pe un loc pe altul, dar pentru asta e nevoie de un buget substanțial mai mare. Anul acesta a fost depășit cu câteva mii de euro, acoperiți de membrii delegației, în condițiile în care ne-am deplasat șase membri (fără echipa de rezerve) și nu opt, așa cum se hotărâse în AG a LRS

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

E.G. În manșa a doua aș rămâne pe zona pe care am reușit să prindem cele cinci știuci, deși nu sunt convins că am obține un rezultat mai bun.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

E.G. Să fie unite, să împărtășească onest toate informațiile, așa cum am făcut noi patru anul acesta și să înteleagă că este mult mai la îndemână să obții un rezultat bun în echipă decât individual.

Petre German – Vicecampion național 2015

LRS- Considerați un lucru bun că am susținut antrenamentele?

P.G. – Categoric DA. Deși eforturile fizice și financiare sunt foarte mari, fără antrenamente pe pista de concurs șansele de a ne putea lupta la medalii sunt minime. Cu antrenamente, sunt convins că echipa României, din oricine ar fi ea formată în urma concursurilor LRS, se poate bate de la egal la egal cu oricine.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

P.G – După antrenamente am investit mulți bani în swimbaituri supradimensionate și mult timp în confecționarea unor năluci custom și am stabilit ca în primă fază să ne axăm exclusiv pe știucă. Din păcate locurile cele mai bune pe care le aveam în vedere pentru concurs erau aproape toate foarte departe de punctul de start. În momentul în care am văzut că bărcile pe care le aveam la dispoziție nu glisau cu motoarele trimise de la București cu ajutorul firmei Tarsin, am înțeles că va trebui să pescuim mai aproape de zona de start.

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

P.G. Din punct de vedere al pescuitului, am fost puțin surprins de dimensiunile nălucilor cu care pescuiesc irlandezii. În rest, m-a surprins implicarea masivă a comunității locale în tot ceea ce a însemnat acest CM. Din păcate, nu cred că acest lucru ar fi posibil și în România.

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

P.G. E greu de spus că s-a greșit ceva. Am luat toți de comun acord niște decizii care s-au dovedit a fi mai putin inspirate. Privind înapoi și cu clasamentul zilei a doua în față, sunt 100% convins că dacă rămâneam pe zona unde am punctat în prima jumatate a manșei eram pe podium. Noi am căutat zone în care să punctăm mult, dar clasamentul ne arata că mai aveam nevoie doar de câteva știuci de barcă pentru a fi campioni. Pe de alta parte, e foarte greu să nu încerci să faci ceva după 45 de minute în care 4 pescari nu mai avusesem niciun atac.

LRS – Credeti ca lipsa barcilor personale a fost un handicap?

P.G. Lipsa unor bărci cu viteză mare de deplasare (nu neapărat a bărcilor personale) a fost un handicap major. Imposibilitatea de deplasare rapidă ne-a făcut să pierdem mult timp în deplasare și să renunțăm să mai abordăm și alte zone.

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

P.G. După cum am spus, nu aș mai pleca de pe zona în care am avut capturile din manșa a doua. Pentru prima manșă nu cred că ar fi ceva de schimbat. În rest, nu aș schimba absolut nimic… nici strategie, nici năluci, nici abordare.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

P.G. – Dacă aș putea, aș vrea din suflet să pot să le transmit dorința de revanșă. Le voi ține pumnii indiferent de configurația echipei și sper să reușească mai mult decât am reușit noi în Irlanda. Dacă vor fi la fel de uniți cum am fost noi anul acesta sunt convins că o clasare pe podium le va fi la îndemână.

Rareș Boieriu – Team manager

LRS -Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

R.B. Antrenamentele au fost extrem de importante. Dacă nu am fi mers la antrenamente cu două săptămâni înainte de campionat, rezultatul ar fi fost mult mai slab dupa părerea mea.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

R.B. – Personal, am avut încredere maximă în nălucile identificate ca fiind productive. Oscilantele custom de la Berti, spinnerbait-urile cu palete mari și nălucile XXL, obișnuite pentru Irlanda, ar fi fost pentru mine cele trei categorii cu care aș fi intrat în prima manșă.

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

R.B. Despre pescuit…cantitatea mare de stiuci 🙂 și pe lângă asta, modul lor de hrănire. Indiferent de cât de adâncă era apa, știucile se hrăneau numai în suprafață, până într-un metru jumate adâncime. Și nu aș fi zis niciodată că nu o să prindem pe gume. Social, nu pot spune că am fost extra surprins… totuși merită amintit că pregătirile orașului gazdă au început cu doi ani înainte, din câte am înteles de la organizatori. Asta s-a văzut peste tot prin oraș.

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

R.B – Cu o știuca în plus în oricare barca, eram pe podium, asta trebuie să știe lumea. E chestie de corelare a mai multor factori… când locurile noastre erau relativ aproape, a fost bine doar în prima zi, pentru că în a doua zi, pe locuri au venit și alte bărci. Peștele s-a strâns pe loc, dar au fost mai mulți care au pescuit aceași zonă decât în prima zi și evident s-a împărțit. Dacă aveam bărci mai puternice ne puteam face alte strategii. Așa am făcut ce am putut mai bine cu bugetul pe care îl aveam la dispoziție. Diferența între locul 1 din manșă 2 și locul 16 (adică Eugen și Petre) a stat în 3 știuci și 5 bibani. Iar între 16 și 22 (Robert și Andrei) a fost de o singură știucă…. Orice pește era super important. Am avut pești destui sub măsură, iar ghinionul a făcut ca tocmai echipele care nu trebuiau să prindă au prins.

LRS – Credeti ca lipsa barciilor personale a fost un handicap?

R.B. – Da, din motive pe care deja cred că le-am acoperit mai sus…Pe scurt dacă aveam bărci mai mari, acopeream mult mai multă suprafață de apă.

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

R.B. – Așa cum am zis și pe drumul spre casă, cred că singura decizie pe care aș modifica-o ar fi să părăsim zona bună în manșa a doua doar cu o singură barcă, nu cu ambele.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

R.B. – In 2017, trebuie să tragem mai tare ca în 2016 dacă vrem să câștigăm acasă la Ruși. Iar ultimele trei săptămâni pentru mine au fost, infernale. Așa că, aveți grijă ce vă doriți, s-ar putea să vi se întâmple. Iar o dată ce te încumeți la așa ceva… trebuie să pui osul la treaba. Atât fizic, cât și moral sau financiar. Rezultatul de anul acesta arată că putem orice. Jos pălăria în fața băieților care au pescuit. Au arătat că știu pescuit la nivel mondial. Hai România!

Lucian Constantin – Căpitanul echipei naționale

LRS- Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

L.C. – Fara antrenamente nu cred ca mai putem discuta la orice concurs unde dorim sa obtinem rezultate. Acest lucru este confirmat si de faptul ca peste jumate din echipe s-au antrenat, iar toate echipele fruntase ale acestul CM au fost prezente la antrenament, chiar unele si-au rezervat saptamani intregi pe acest lac (vezi Lituania si Ucraina).

LRS – Care a fost prima impresie dupa antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii și zone de pescuit?

L.C. – In primul rând ne-am dat seama că un anumit tip de lingură bicoloră (argintiu/cupru), este preferata știucilor din Lough Ree. Ne-am dat seama și după cum am pescuit, dar și după prezența repetată a paternului în magazinele locale. În privinta speciei, era evident că știuca avea cea mai bună bonitate, ca prezentă în lac, dar și ca mod de punctaj (la patrat). Ref la zonele de pescuit, este evident că în antrenamentele făcute am realizat că știuca era prezenta în apropierea zonelor cu vegetație, iar în momentele cu vânt puternic ieșea la atac în exteriorul zonelor, iar în momentele fără vânt se retragea în apropierea vegetației.

LRS – Ce v-a surprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

L.C. – Cel mai mult m-a surprins numărul mare de știuci de la antrenament, dar și modul acestora de atac. Pe lângă faptul că am văzut știuci de 6-7 kg cu rani pe ele, pline de paraziți, dar am fost mirat și de faptul că acestea le puteai prinde în suprafață, chiar dacă apa avea peste trei metri adâncime. Era evident că urmăreau să se hranească în suprafața apei, chiar dacă ele stăteau pe fundul apei.  

LRS- După rezultatul excelent din prima zi, unde credeți că s-a greșit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

L.C. – Nu cred ca s-a gresit cu nimic, ci cred ca handicapul nostru a constat în dotările limitate. Lipsa bărcilor noastre (de viteză) cu care să exploatăm rapid zonele descoperite în timpul antrenamentulor s-a făcut simțită. Orice deplasare a echipelor dintr-o zonă în alta presupunea pierderea timpului foarte prețios, preferând să exploatăm temeinic singurele zone cu potențial din apropierea startului.

LRS- Credeți că lipsa bărcilor personale a fost un handicap?

L.C. – Asta ziceam și mai sus, lipsa bărcilor ne-a atras și lipsa rezultatelor finale. Pe lângă faptul că ne deplasam greoi, avem și probleme de stabilitate și control a bărcilor cu care am fost la concurs.

LRS- Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

L.C. – Singurul lucru pe care l-aș modifica ar fi să pastrez o echipă (Eugen/Petre German) pe zona în care am prins peștii în prima zi și să aduc numai o singură echipă în zona de start unde mai aveam anumite locuri păstrate și neexploatate.

LRS- În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

L.C. – În primul rând le-aș recomanda să nu plece de acasă fără bărcile personale. Gândiți-vă la un concurs de schi unde concurentul din România se duce la Intersport să închirieze o pereche de schiuri pentru un campionat mondial. Trebuie să înteleagă fiecare că un astfel de concurs presupune eforturi suplimentare, chiar dacă va fi nevoie să conducă trei zile pentru a-si deplasa bărcile personale.

În al doilea rând, ar fi de luat în calcul o selecție finală pe pista de concurs propusă de FIPS-CIPS în anul respectiv. Un concurs final intre primele 4-10 finaliste în campionatul național ar ridica mult șasele naționalei pe pista respectivă de concurs.

Iar, în ultimul rând l-aș include din start pe Sabin Buzatu în echipa tehnică de asistență a lotului. Aportul lui ca experiență și analiză comportamentală a peștilor din Irlanda (și nu numai), a fost determinant în rezultatul final al echipelor noastre. Personal nu văd un viitor lot în care Sabin să nu fie prezent și în urma căruia să nu avem rezultate bune!

Iar, ca o scurta paranteză, oricât de bine trecuți prin filtrul clasificărilor naționale ar fi concurenții, cu mai multe etape și pe mai multe specii, odată puși în fața unui pescuit la o altă specie, adaptabilitatea va suferi semnificativ. Asta nu însemnă cu nu vor fi buni la ceea ce fac, dar le va fi mult mai greu să se adapteze dacă aceștia – spre exemplu – pescuiesc cu echipamente light pentru biban și trec la un CM și echipamente grele (heavy) de știucă.

Cluburile ce hotăresc destinul competițiilor anulate trebuie să ia în calcul cel puțin două aspecte pentru îmbunătătirea rezultatelor viitoare. Un aspect îl reprezintă selecția pe peștele țintă, dedicat speciei unde se va ține următorul campionat mondial. Iar ce-a de-a doua va fi programarea etapelor finale din anul în curs, astfel încât membrii lotului național din acel an să profite de un antrenament dedicat speciei vizate a urmatorului campionat mondial. Spre exemplu, anul viitor CM se va desfasura în Rusia, iar specia țintă va fi șalăul autohton, dar și șalău vargat (specie mai puțin întâlnită la noi). Acum, cum deja campionatul national a fost susținut pe mai multe specii, dintre care și șalău pe două dintre pistele naționale, n-ar fi rău ca în calendarul național de anul viitor să avem etapele de șalău programate chiar înainte de campionatul mondial din Rusia. În acest fel, echipele vor putea să-și adapteze mâna și echipamentele încă de la noi din țară, cu acestă ocazie.

P.S. Țin expres să le mulțumim conaționalilor noștri din Irlanda, care ne-au ajutat enorm în acest concurs:

Ion Iulian Tinca, Radu Alexandru (Tică Irlandezu), Petru Pop, Pop Ilie, Nicusor Munteanu, Ioan Lucian Nagy, Voicu Alexandru Gabriel, Cristi Cacovean, Adi Ignat