Analogia unei strategii fara eficienta

Intr-o determinare caracteristica numai mie, organizarea unui campionat mondial de pescuit incepe din momentul in care aflu ca sunt capitan si devine o obsesie a perfectiunii organizarii pana in ultimul moment, la banchetul final de inchidere. 

Antrenamentele, legarea echipei, organizarea drumului si a costurilor, constructia strategiei, simularile de concurs, toate sunt gandite pana la mici detalii pentru ca pasiunea si dorinta noastra sa se incheie cu un succes. Sau, cel putin asta imi doresc inainte de a incepe, dar si ma determina sa lupt pana in ultimul moment pentru victorie.

Daca in 2014 am reusit un loc 8 din 17 tari participante, anul acesta imi doream mai mult, mult mai mult, poate si determinat de castigarea TUC in Romania, dar si de experienta acumulta in conditii similare pistelor de concursuri mondiale.

Regulamentele au fost armonizate, iar selectia nationala a adus un plus de concurenti tineri foarte determinati, capabili si pasionati. Totul parea ca era momentul
unei propulsari, gata sa atacam primele locuri sau cel putin sa ne imbunatatim major rezultatele la mondiale.

Dupa cum marea majoritate cred ca stiti, competitia mondiala de pescuit de pe mal am avut-o anul acesta in Slovacia, in localitatea Svit, pe cursul Raului Poprad, chiar in centrul localitatii. Tarziu am aflat ca vom fi 17 natiuni la start, iar zona de concurs avea sa fie cel putin ciudat impartita, cu pauze intre sectoare. Banuiesc ca slovacii au stiut ei ceva din acest punct de vedere. In mod normal, pista are 4 sectoare legate intre ele, dar acum pista era defalcata in 4 sectoare (A;B;C si D), iar intre sectoare era o portiune de rau lasata intentionat.

Iata si programul nostru in saptamana rezervata competitiei mondiale:

Ziua 1 – Marti, 24.05.2016
In program ziua de luni fusese rezervata inceperii antrenamentelor pe pista de concurs, dar cel putin doi titulari nu au fost prezenti la antrenament, asa ca am fost nevoit sa aman pentru ziua de marti antrenamentul. Dupa achizitionarea permiselor de pescuit am gandit astfel antrenamentele încat sa le tinem in doua zone diferite, una in partea de sus a raului, iar ce-a de-a doua in partea de jos a raului Poprad. Motivul principal a fost ca cele doua zone corespundeau aproape identic sectorului D – in partea superioara – dar si sectoarelor A; B si C, in partea de jos a raului. Daca in sectorul D pista era regulata, cu cateva cascade din beton si fara copaci sau desisuri pe maluri, sectoarele A; B si C erau diferite, avand zone multe cu vegetatie deasa, dar si cu un mal neregulat. Asa ca, aveam sa facem simulari de concurs in ambele zone, astfel incat sa nu fim prinsi nepregatiti, dar si sa cautam sa identificam mici detalii importante: unde se cantoneaza
pestele, ce naluci pot fi productive la pastravul indigen sau cu ce dificultati ne putem confrunta in timpul concursului.

In timpul primei zile de antrenament pe sectorul D, concluzia a fost foarte clara.
Pestele populat (existent in cantati destul de mari) raspundea destul de greu si pe cateva tehnici familiare noua, dar cel mai productiv pentru concurs ramanea indigenul de dimensiuni mici (pestele autohton). Problema majora era ca, desi reauseam sa-l tentam cu naluciile, pestele nu ajungea in minciog. Dimensiunea mica, ansamblul echipamentelor noastre sau vivacitatea pestelui facea ca un mare procent din cei prinsi sa nu-i punctam regulamentar. Gasisem tinta, gasisem nalucile si tehnica, dar nu reuseam la finalizare.

Ziua 2 – Miercuri, 25.05.2016
Conform strategiei de antrenament puse la punct inca din primele zile, am schimbat zona regulata cu apa mica si cascadele din sectorul D, cu zonele diversificate
si dificile din partea de jos a raului. Aici, pestele populat (cucubeu sau indigen mare) era aproape inexistent, iar aceleasi naluci mici si fine ne-au adus si cele mai bune rezultate, similar ca in sectorul D, pe zonele cu apa mica, la pastravul indigen.

Am intrerupt antrenamentul dupa primele doua manse de 45 de min, selectand nalucile cele mai productive, dar am si pus la punct detalii finale de organizare specifica pe fiecare stand in parte, runnerii de sector, runnerii sportivului si centralizarea sau comunicarea catre capitan si invers, catre sportiv.

Ca sa intelegeti mai precis, am sa va dau cateva detalii importante, care au fost imbunatatite dupa finalul celor doua zile de simulare – antrenament:

• in primul rand am mutat runnerii de sector pe malul de vis-à-vis. Deschiderea mare, zona deschisa libera de arbusti si existenta unei piste de biciclete pe malul opus, a facut mult mai logica pozitionarea runnerilor permanenti de sector. Acestia runneri de sector au multiple sarcini in spate, iar importanta lor este maxima. Ganditi-va numai la faptul ca au de tinut evidenta la: locuri bune, locuri nepescuite intensiv, tipuri de naluci folosite in anumite locuri bune, distributia numarului de concurenti in partea lor, in functie de numarul de locuri bune, vizualizarea raului ca potential dupa ceea ce vad ei, centralizare si comunicarea datelor catre capitan, … un bagaj enorm de informatii impartasit deopotriva runnerului concurentului, dar si mie, in calitate de capitan.
• In al doilea rand, la simulare am ajuns la concluzia ca runnnerilor sportivilor trebuie sa le schimb frecventa in perioada vizualizarii oficiale a fiecarui sector. Ne-am dat seama ca sintetizarea informatiilor intr-un timp foarte scurt, pe o singura frecventa de comunicare intre sportivi (runnerii sportivilor) si runnerul de sector, putea sa perturbe comunicatia, iar schimbul de informatii pe aceiasi frecventa in 4 sectoare devenea o salata mixta intr-o singura statie de emisie receptie unde nimeni nu intelegea nimic. Asa ca, am hotarat ca, in perioada celor 30 de minute de vizualizare, cele 4 sectoare sa schimbe frecventa de comunicare, urmand ca dupa terminarea timpului sa revina pe frecventa initiala.
• In ultimul rand, a trebuit sa stabilim ce tip de informatii si ce vom centraliza ca detalii de la alti concurenti, pe timpi diferiti: inainte de start si din 10 in 10 minute. Astfel, concurentii stiau in timp real ce fac competitorii lor, ce tip de naluca este cea mai productiva, ce zone au fost abordate si cu ce tehica, ce culoare preponderenta sau ce naluca aduce cei mai multi pesti pe fisele de arbitraj. Iar, ca totul sa fie perfect, informatia este centralizata de pe toate sectoarele si comasata intr-un singur punct, la capitan, iar de aici la sportiv.

Cred si sunt convins ca, cel putin din acest motiv, organizarea de anul acesta a fost la un apogeu atins de un lot national la mal de pana acum. Ramanea numai sa
fructificam in timpul concursului ce am exersat si am pus la punct cu ocazia antrenamentelor.

Joi, 26.05.2016 – ca o pauza dupa antrenamente si pentru relaxarea echipei am decis sa mergem la pescuit intr-o zona apropiata, renumita pentru potentialul ei, Raul Vah, aflat la circa 40 de km de Svit, orasul unde eram noi cazati. Dupa ce-am platit permisele si-am golit magazinele de pescuit, am atacat cu incredere raul plin de recomandari pozitive. In final am fost extrem de dezamagiti, iar “clasamentul” se prefigura in acest fel: Gabi Judet castiga de departe cu un indigen prins, Ovidiu Osorhean pe locul doi cu un drill fantastic pe o lingura, iar podiumul era incheiat de Iulian T.V. cu un atac agresiv.

Vineri, 27.05.2016, dupa inregistrarea echipei si distribuirea badge-urilor celor 8 membri ai lotului national, am hotarat ca titularii sa fie grupati la pescuitul
de antrenament, iar runneri lor sa-i urmeze. Runneri de sector aveau sa-si pazeasca sectoarele, centralizand toate informatiile de pe fiecare sector (unde se prinde, cu ce, agataturi etc), si fara sa pescuiasca. Frustrant pentru ei, dar foarte constiinciosi si-au indeplinit sarciniile excelent.

Inca de dimineata, pana sa se dea startul in antrenamente am inceput cu runneri de sectoare marcarea fiecarui stand cu creta pe asfalt, eu pe malul unde avea sa fie concurentii pozitionati, iar ei pe malul opus. Marcarea fiecarui stand, pe fiecare sector avea sa fixeze punctul de reper intre runnerul de sector situat pe malul opus si runnerul sportivului. Deloc surpinzator a fost faptul ca eram urmariti de alte natiuni, dar, neasteptat, ne-am dat seama mai tarziu ca numerele standurilor scrise pe asfalt cu creta au fost sterse. Nu ne-au impiedicat, in schimb sa le rescriem sambata dimineata. Poate ca nu intelegeti, dar punctul de reper la o pista de 1km cu 24 de standuri in care trebuie sa directionezi sportivul de pe malul opus este foarte dificil fara a avea acesta informatie imprimata pe asfalt.
Cum toate au fost puse la punct, iar seara am facut ultima sedinta tehnica unde s-au impartasit detalii si s-au facut schimbul de informatii dupa antrenamentul oficial, ne-am culcat cat de devreme posibil, asteptand cu interes prima zi de concurs.

Un aspect destul de important de mentionat, la sedinta tehnica de vineri seara am reusit sa ne strecuram un arbitru delegat natiunii organizatoare (Slovacia),
Gabi Judet fiind nominalizat in listele de arbitraj. Echipandu-l cu statie de emisie receptie, am avut un punct de informare permanenta in echipa Slovaciei, un aspect foarte important datorita faptului ca ei erau favoritii la primul loc (ceea ce s-a si intamplat in final).

Sambata, 28.05.2016 – Prima zi de concurs
Dupa tragerea la sorti a sectoarelor si distribuirea concurentilor in fiecare sector, m-am pozitionat intre sectoarele B si C, acolo unde reuseam sa acopar cu
statiile toate cele 4 sectoare. Este adevarat ca in comunicarea cu sectorul D aveam ceva dificultati, dar am gasit o solutie sa receptionez mesajele cu ajutorul runnerului de pe sectorul C, Florin Dandu, acesta preluand mesajele de la runnerul de pe sectorul D si retransmitandu-le catre mine.

Totul a inceput ca si la simulare:
– Runneri de sector au schimbat frecventele cu fiecare sportiv (runner de sportiv), pentru o intelegere mai buna in timpul scurt rezervat vizualizarii standurilor.
– Runneri de sector au tinut evidenta distribuirii concurentiilor adversi in functie de zona in care urmau sa plece (sus sau jos).
– Runneri de sector mi-au comunicat exact cu cateva secunde inainte de start fiecare natiune potenta cu ce avea sa inceapa, in special Slovacia (prin informatiile de la Gabi Judet).
– Dupa fiecare 10 min. eu apelam fiecare sector pentru centralizarea informatiilor, urmand sa comunic runnerilor din spatele sportivului concluzia generala.

Inchipuiti-va ca in fiecare secunda, dupa inceperea concursului, titularii sportivi beneficiau de un cumul de informatii fara precedent: cu ce se prinde, cine prinde, pe ce tip de apa se prinde, ce culoare de naluca sau ce tip de naluca este favorita.
Trebuiau numai sa intoarca capul in spate, iar runnerul sportivului declansa avalansa cu ponturi, tipsuri si detalii. Dar, din pacate pentru tot efortul nostru numai unul dintre acestia – Sabin Buzatu – a reusit sa profite de informatii si sa termine cel ma bine in prima zi de concurs.

Dupa prima zi de concurs Romania termina pe 11, devansand numai echipele Letonei, Germaniei, Moldovei, Portugaliei, Irlandei si Mongliei. Practic, incheiam
plutonul tarilor cu cele mai bune rezultate de pana acum. Asta mie imi transmitea un singur lucru: valoarea tarilor ce ne depaseau era valoarea reala a sportivilor. Cred ca factorul noroc a fost extrem de mic in acesta prima mansa. Dar nu ne-am pierdut increderea, constienti ca si maine era o zi unde puteam sa demonstram ce-am invatat pana acum.

Duminica, 29.05.2016 – A doua zi de concurs.
In echipa Romaniei avea sa intre in locul lui Ionut Marinuc, rezerva noastra Radu Vlasiu. Ca un scurt pasaj, in special pentru cei ce nu stiu, in selectia nationala Radu Vlasiu a fost titular, iar Ionut Marinuc rezerva. Numai ca, in urma unor mici discutii referitoare la ultima etapa si a utilizarii unei momeli ce nu aveau sa ne folosesca la campionatul mondial, am decis ca Radu Vlasiu sa fie inlocuit cu Ionut Marinuc ca titular in prima zi de concurs.
La acel moment Radu Vlasiu mi-a spus: – “Lucian, este decizia ta si trebuie sa ti-o asumi”. Acum, intr-adevar mi-o asum, si recunosc ca inlocuirea lui Radu V. nu a fost o decizie tocmai buna. Chiar daca echipa Romaniei nu urca foarte mult la general (asta datorita faptului ca, chiar daca un singur sportiv performeaza foarte bine, rezultatele se calculeaza per total, iar rezultatele echipei sunt definitorii ca importanta in clasament), trebuie si sunt dator sa recunosc acest aspect si sa-mi
asum decizia gresita!

Dar, cel mai important este ca am realizat ca o foarte buna organizare, intr-un ansamblul perfect al centralizarii si comunicarii cu sportivul, dar acest fapt nu aduce niciun plus, atata timp cat nu avem sportivi care sa fructifice informatiile. Terminand pe locul 3 in sectorul lui, Radu Vlasiu a demonstrat asta. El nu a fost
prezent la antrenamente (venind mult mai tarziu decat noi), iar el a folosit intr-o mica masura informatiile de la runnerul din spate, Gabi Judet si intr-o mai mare
masura informatiile de la runnerul de pe sector, Florin Dandu. Ascultand in statie mi-am dat seama de acest aspect, iar Radu nu a avut nevoie decat sa stie ce standuri au fost pescuite si sunt libere intr-un anumit moment. Sau in ce parte a zonei sunt mai multe standuri ocupate. Despre naluci, culori, stiluri etc nimic. Asta ma face sa reconsider tot ceea ce credeam despre deplasarea unui efectiv superior de oameni cu experienta de concurs pentru a compensa intr-un fel lipsa noastra de experiente. Dar, la acest moment, nu mai sunt atat de convins. Mai multe decat atat, cheltuielile mari cu deplasarea unui efectiv de 13 oameni si lipsa de eficienta a acestora ma fac sa cred ca nu merita un asemenea efort. Cred ca mai util ar fi sa avem un numar de zile mai multe de pescuit in conditii de concurs pe pista respectiva, poate cu ceva timp inainte de un campionat mondial, dar pe aceeasi zona.

Anul viitor competitia va avea loc in Italia, regiunea Trentino in Muntii Dolomiti di Brenta e Maddalene, Val di Sole. Aici sunt doua rauri , Pejo si Rabbi, iar
italieni nu ne-au zis inca pe care dintre acestea va avea loc campionatul mondial, dar sper sa aflu cat de curand. Pista de concurs poate fi aleasa cu usurinta din cei 120km de rau de munte populat natural si artificial cu pastrav.

P.S. inainte de plecarea lotului am anticipat cel putin un succes si am zis ca nu vom sti cum finalizam acest campionat mondial in Slovacia (avand deja o experienta de la TUC-ul din primavara lui 2015), dar cu siguranta ca vom fi pe podiumul echipamentelor nationalelor participante. Sunt convins ca am reusit acest lucru, iar imaginiile vorbesc de la sine. Acestea au fost posibile numai cu ajutorul sponsorilor nostri:

Himalaya.ro – www.himalaya.ro
DIGI MOBIL – www.rcs-rds.ro
Raal Mall Logistics Gherla (Cluj)
GIVADI – RAPTURE – RUBLEX www.givadi.ro
TTS Tools Gherla (Cluj)
Synotech Romania – www.synotech.ro