Memoriile componenților lotului național al României la:

XVI Black Bass World Championship 2022

Lake Murray, USA

PARTEA III

Vom încheia periplul nostru american invitându-i să ne spună ce și cum a fost la Black Bass World Championship – 2022 (Lake Murray, USA), cum au trăit și cum au simțit ei evenimentul, pe campionii naționali ai României din cadrul CNSB al ALRS – 2021, domnii Vasile Jarda și Pavel Calance, cei care din momentul în care s-au hotărât să formeze o echipă s-au situat, an de an, doar în partea de vârf a clasamentelor naționale de spinning din barcă.

Domnilor, sincere felicitări pentru rezultatele obținute pe plan sportiv în competițiile de pescuit la care ați participat până acum și FIR ÎNTINS pentru competițiile viitoare la care veți participa! Cuvântul vă aparține!

VASILE JARDA:

Multe sunt de spus!!!

După o serie întreagă de întâmplări, cu mari speranțe, dar și cu oarece emoții, am aterizat, în cele din urmă, după miezul nopții, în Columbia, South Carolina.

De la aeroport și până la locuința închiriată călătoria a durat aproximativ o oră, iar cea mai mare parte a sa a fost pe lângă Lake Murray, lacul unde urma să se desfășoare campionatul mondial.

Mă uitam încontinuu la displey-ul din bordul taxiului și vedeam „brațele caracatiței‟, zeci de golfuri, gândindu-mă: ”Oare unde o să prindem noi peștii???‟.

Făcusem multe ore pe drum, așa că oboseala și-a spus din plin cuvântul și am adormit foarte repede.

Prima zi a fost de acomodare, dar, cum în spatele casei unde locuiam era un ponton, de cum s-a luminat de ziuă ne-am și apucat de pescuit, ocazie cu care am văzut și primii bassi. E drept că erau destul de mici, dar important era faptul că am reuși să-i prindem.

La capitolul noutăți absolute, atât pentru mine, cât și pentru colegii mei de lot, a fost gustul mâncărurilor. A fost, pur și simplu, un șoc. Tot ceea ce cumpăram era extraordinar de dulce, astfel încât ca ne-am apucat noi de gătit, prilej cu care eu, Elvis și Rareș ne-am etalat cunoștințele gastronomice, așa cum a știut fiecare dintre noi mai bine să o facă, stingând astfel, parțial măcar, ceva din dezamăgirea culinară de pe meleagurile americane.

A doua zi l-am cunoscut pe Bucky Debery, posesorul bărcii rezervate nouă pentru zilele de antrenament neoficial. Nici el nu era familiar cu lacul, iar ca și ”încurajare‟ ne-a spus că lui nici nu-i place deloc sa pescuiască pe acel lac și că sunt în apropiere alte lacuri cu pești mult mai mari și care sunt și mai lesne de prins.

Cele trei zile de antrenament au trecut foarte repede. În timpul acestor antrenamente noi am găsit un patern, patern pe care l-a detaliat deja Rareș, astfel încât nu are rost să-l mai spun și eu încă o dată, și am prins și câțiva bassi, dar cel mai important a fost faptul că în fiecare zi am prins din ce în ce mai bine!

O mare problemă pe care am avut-o fost aceea că majoritatea nălucilor pe care le luaserăm cu noi din Romania și pe care le căraserăm până în America nu ne-au fost de niciun folos, așa că am fost nevoiți să luăm magazinele care vindeau produse pentru pescuit la rând, prilej cu care am cheltuit pe năluci și pe accesorii majoritatea banilor care-i aveam de buzunar.

Locația concursului, precum și organizarea făcută de americani au fost peste așteptările tuturor. Totul a fost foarte bine pus la punct.

Aici i-am cunoscut și pe membrii echipei Americii, pescarii din MLF și Bassmaster, pescari pe  care-i urmăresc pe internet de ani de zile cum pescuiesc. Mirarea noastră a fost să descoperim că ei erau, cu toții, niște oameni modești, foarte comunicativi, fiind însă, în același timp, și foarte respectați de lume. ”Băieții Mari‟, așa erau numiți ei de americani.

Cele două zile de antrenament oficial au fost destul de intense deoarece nu mai reușeam să găsim locurile de pescuit anterioare. Punctele puse pe telefon de Pavel nu mai corespundeau, așa ca am luat-o iar de la zero.

Conducătorul bărcii, Jmmy, nu știa absolut nimic despre acel lac. El venise tocmai din Florida, iar ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost răspunsul primit de la dânsul atunci când l-am întrebat cu cât a fost plătit pentru efortul său. Ne-a răspuns că pentru el este o onoare să fim în barca lui, că își reprezintă tara și că la acest eveniment el este voluntar.

Prima zi de concurs a fost lungă și epuizantă pentru noi. La ora 12 nu aveam prins niciun pește, așa că am hotărât, împreună cu Pavel, să ne mutăm în partea din față a lacului. Acolo am reușit să ne facem peștii necesari, ba chiar am și schimbat unul. Strategia a fot următoarea: ne uitam pe harta de pe sonar, îi indicam lui Jimmy cu degetul locul dorit și el ne ducea acolo. Nu de fiecare dată se nimerea să prindem pești pe locul indicat, așa că eram nevoiți să repetăm și să tot repetăm figura până atunci găseam un loc corespunzător.

În momentul când am ajuns la mal și am scos peștii din barcă, am văzut multă lume în jurul nostru care ne felicita. Rareș ne-a spus că Eugen cu Petre sunt pe locul 3 și că foarte puține echipe și-au făcut numărul de pești. Au fost, așadar, niște momente foarte frumoase și emoționante pentru noi, mai ales că foarte mulți dintre participanții și concurenții care veniseră să ne felicite au pronunțat atunci cu mult respect numele Romania.

În ziua a doua a concursului am reușit din nou să prindem toți peștii punctabili necesari.

Cea de-a treia zi a fost foarte grea pentru noi, fiind cu siguranță cea mai grea zi din tot concursul. Am avut toți peștii necesari în cârlig, dar probabil că oboseala și-a spus cuvântul și am făcut greșeli care au dus la scăparea peștilor. Cred că mai tare ca noi a fost afectat Jimmy, cel care era convins că vom fi acolo sus până la capăt.

Întoarcerea spre casă a fost la fel de lungă și de obositoare, dar s-a meritat.

Mulțumesc Șpiac Alex, ne-ai fost de mare ajutor!

Țin pe această cale să mulțumesc tuturor celor care ne-au ajutat să putem trăi pe viu această experiență minunată: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Vanatoare Pescuit Ajvps BT, Kosarom, Tipografia Celestin, Arrow International, Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine și Medoptic, deoarece dezamăgirea a fost foarte mare atunci când, după ce noi (membrii lotului național) ne-am hotărât, în unanimitate, să participăm la campionatul mondial de bass, președintele  LRS ne-a spus că nu vom ajunge niciodată în America și că liga nu are fondurile necesare pentru așa ceva. Dar asta e o altă poveste.

Sunt mândru că am reprezentat cu brio România (locul cinci pe națiuni) pe pământ american și că am făcut parte din această echipă extraordinară compusă din: Rareș, Eugen, Petre, Elvis, Dani, Pavel și subsemnatul.

PAVEL CALANCE:

Chiar dacă eram calificați pentru al doilea an la rând în lotul național al Românei, riscam să nu participăm nici anul trecu la un campionat mondial de spinning din barcă. Dacă în urmă cu doi ani a fost din cauza epidemiei de COVID-19, acum pricina era războiul din Ucraina, dar, într-un un final, am reușit să participăm la Campionatul Mondial de bass din America.

După un drum lung și obositor, cu o escală în Atlanta, iată că am ajuns totuși cu bine în Columbia, chiar dacă avionul a ratat prima aterizare, dându-ne mari  emoții. Ne-am cazat pe malul lui Lake Murray, la o cabană, destul de departe însă de civilizație. Trebuie să menționez faptul că în următoarea zide ne-a fost destul de dificil să ajungem în oraș pentru a închiria o mașină și a ne aproviziona cu cele necesare.

După ce am ieșit pe apă, în antrenamentul neoficial, l-am cunoscut pe Bucky Deberry, ghidul nostru. Pentru mine, acea primă zi de antrenament a fost o zi cu totul specială, deoarece atunci am prins primul bass din viața mea.

Așa după cum a spus și Vasile, ne-am dat destul de repede seama că nălucile pe care le-am avut pregătite din Romania nu erau pe placul bassilor, drept urmare am căutat în toate magazinele de profil din zonă să ne reînnoim arsenalul de năluci. În următoarea zi de antrenament am observat faptul că peștii se aflau pe apă mică, cu soare dimineața (noaptea fiind foarte frig, 0 grade) iar în jurul amiezii coborau, în aceleași zone, undeva la 3-4 m adâncime.

Fiind un lac foarte mare, cu aproximativ 1000 de km de mal, am încercat să găsim niște locuri de pescuit care să fie cât mai apropiate unul de altul.

În ultimă seară petrecută cu Bucky, am fost la pescuit de striped bass, un pește care nu puncta în concurs, dar care este extrem de spectaculos. Acest pește se ridică la suprafața apei atacând peștișorii mici de peste tot din jurul său, nefiind însă, nici pe departe, un pește care se pescuiește ușor.

În antrenamentul oficial am pescuit schimbând partenerii de echipă între noi, abordând zone inedite de pescuit. Tot atunci, la antrenamentul oficial, l-am cunoscut  pe Jimmy, boater-ul nostru, o persoană extraordinară, cu care am rămas prieteni. Misiunea lui la acel eveniment pescăresc era aceea de a ne duce cu barca în locurile de pescuit indicate de noi.

Prima zi a concursului, cea mult așteptată, a avut un start organizat magnific. Acolo i-am văzut aliniați pe cei mai buni pescari de bass din lume.

         Pescuind până la ora 12.00 pe o zonă pe care o aleseserăm anterior, de comun acord, eu și Vasile, și prinzând doar pești nepunctabili, am hotărât, așa după cum a amintit mai sus și colegul meu, să schimbăm locul. Odată cu schimbarea zonei au început să apară și pești punctabili și într-un timp foarte scurt am atins limita de 5 pești.  Doar 7  echipe, din cele 65 de echipe participante la concurs, au reușit în prima zi să prindă toți peștii necesari, iar noi ne-am clasat, ca echipă, la finalul zilei pe locul 6. În următoarea zi am pescuit pe zona unde am prins peștii la sfârșitul primei manșe, făcându-ne mai repede limita necesară de 5 pești, iar spre finalul manșei am căutat și alte zone de pescuit pentru cea de-a treia zi. După finalul celei de-a doua manșe am rămas clasați in primii 7 dintre cei care au reușit să prindă limita de pești impusă.

Cea de-a treia zi a fost, de departe, cea mai dificilă zi pentru noi dintre toate cele trei zile ale competiției deoarece zona în care am pescuit în primele două manșe era foarte aglomerată cu bărcile altor concurenți, astfel încât am fost nevoiți să căutăm locuri noi de pescuit. A fost singura zi în care nu am atins limita de pești necesară.

Analizând cele întâmplate de-a lungul campionatului mondial, pot spune fără teama de a greși că România a avut șanse reale la medalii, dar totodată am realizat foarte clar faptul că pregătirea pentru un Campionat Mondial de asemenea dimensiuni necesită foarte mult timp de antrenament.

Prezentarea peștilor pe scenă, la sfârșitul fiecărei manșe, a fost ceva senzațional pentru noi toți.

Îi mulțumesc căpitanului Rareș pentru munca depusă, dar și celorlalți colegi de echipă: Eugen, Petre, Elvis, Dani și, nu în ultimul rând, colegului meu de barcă, Vasile Jarda, pentru momentele frumoase pe care le-am trăit împreună pe pământ american!

Mulțumesc, de asemenea, și Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit, precum și tuturor sponsorilor implicați! Chiar dacă și Vasile i-a enumerat anterior, o să o fac și eu, încă o dată, ca semn de profund respect și mulțumire, deoarece sunt conștient că numai datorită dânșilor visul nostru american a devenit cu adevărat realitate: Baracuda, 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International, Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Givadi, Boats Expert, Epix Marine și Medoptic.

Domnilor, vă mulțumesc din suflet pentru amabilitatea avută și pentru colaborare!

Meritați din plin toate felicitările pentru modul în care ați reprezentat țara noastră la acest campionat mondial de pescuit!

Sunt sigur de faptul că toată comunitatea pescarilor din România, și nu numai, este mândră de voi toți!

Acestea au fost, așadar, relatările tuturor membrilor lotului național al României care ne-a reprezentat cu deosebită cinste la cea de-a XVI-a ediție a Black Bass World Championship 2022, Lake Murray, USA.

Congrats to everyone!

The end! (Just for now.)

Dinu-Florin Cîrstean