Tag: CM de pescuit la rapitori din barca.

Puțin aur din Rusia se întoarce acasă!

Pentru prima dată în istoria pescuitului la răpitori din barcă România câștigă aurul la o competiție mondială de pescuit la răpitor din barcă. Sunt convins că satisfacția, mândria și plăcerea este dublată de faptul că rezultatul a fost în Rusia, la una dintre cele mai puternice adversare mondiale. Nu din răutate mă bucur, ci văzând eforturile țării gazdă de a ne pune cât mai multe piedici și obstacole. Dar am să vă povestesc și vouă cu lux de amănunte și o să ințelegeți ce vreau să spun.

Totul a inceput inainte cu două săptămâni atunci când ne-am programat un antrenament pe lacul unde avea să se țină campionatul mondial din 2017, Ivankovo Reservoir. Știind că șansele noastre cresc exponențial dacă avem un ghid local și căutând pe diferite surse social media, am dat de unul dintre campionii Rusie la PAL (Professional Fishing League Rusia) Oleg Marakushek. Dând la o parte faptul că Oleg este un pescar foarte bun de răpitori din Rusia, este și un om de calitate deosebită. Am stabilit cu Oleg să-l angajăm ca ghid de pescuit pentru 5 zile de antrenament, dar din păcate a fost nevoit să vină cu noi numai 3 zile, iar in alte două zile de antrenament am avut un prieten de-al lui Oleg, Alexey, care la rândul lui este un pescar profesionist în campionatul național rusesc.

ANTRENAMENTUL NEOFICIAL (inainte cu două săptămâni de concurs)

Fără să intru în detaliile planificării excursiei și derulatea ei, am să sar la prima zi de antrenament cu Oleg. În acestă primă zi ne-am făcut o idee despre dificultatea pistei de concurs. Oleg fiind un pescar foarte experimentat la șalău pe acest lac ne-a arătat tehnica de pescuit și câteva locuri cu potential, dar nu am reușit să prindem decât 3 șalăi punctabili (dimensiunea stabilită de ruși pentru șalăul comun a fost de 45cm, tot parte din strategia lor de concurs). Un șalău a fost prins de Oleg, iar alți doi de echipa noastră. În acestă primă zi Oleg a fost în barcă cu echipa Robert Boanță – Andrei Sava urmând ca în zilele următoare să schimbăm echipele in barca lui Oleg, respectiv Alexey.

În aceeași zi alte două echipaje: eu Rareș Boieriu și Cristi Dragotă într-o altă barcă, iar frații German în altă barcă, nu am reușit să luăm nici șalău punctabil după mai bine de 5 ore de pescuit intensiv. Șălăi prindeam, dar nu suficienți de mari să ne bucurăm de rezultat. Am găsit locuri multe cu potențial. De fapt tot lacul arăta pe sonar excelent pentru pescuitul la șalău. Foste balastiere scufundate, acolo unde înainte era numai cursul râului Volga, case sau pontoane acoperite de apă, copaci sau praguri abrupte erau prezente la orice privire pe sonarul side-imaging.

În aceste condiții ne-am dat seama că șalăul o să fie extrem de greu de localizat pe o suprafața pistei imense, fixată parcă special de organizatori pe o lungime de peste 30km lungime și 2-3 km lățime. Mai mult, chiar și când găseam “cotețul” era doar pești mici și numai câțiva la limita punctabilă. Interesant este că mulți din cei care ne-au indicat specia țintă a acestui lac au indicat clar șalăul (și cred că nu numai nouă, ci la toate națiunile). Sunt convins că o făceam pentru că marea majoritate a concursurilor precedente pe lacul respectiv au fost câștigate pe șalău și cu mici excepții printr-o combinație de știucă și șalău. Cel mai probabil o făceau pentru că își doreau să ne batem pe specia respectivă.

Așa că imediat de a doua zi de antrenament ne-am reorientat către știucă. Alexey ghidul văzând că ne-am schimbat strategia ne-a zis că este convins că știuca va fi specia care va câștiga campionatul mondial, și asta deoarece la șalău nu este cea mai bună perioadă în acest moment. Luna August – Octombrie este moartă din punct de vedere a pescuitului la șalău pe acest lac. Sincer m-am bucurat deoarece eram convins că avem mult mai multe șanse la știucă și pentru că băieții noștrii nu știau să prindă șalău, ci deoarece criteriu de bază intr-un pescuit de sucess la șalău este localizarea acestuia sub apă. Dacă nu știi locuri care țin șalău este puțin probabil să depășim țara gazdă. La știucă locurile sunt la vedere, iar diferențele sunt date de adaptarea și experiența pescarului de răpitor.

Primul lucru care l-am remarcat imediat la antrenamente a fost că știuca se retrăseste adânc în stuf. Iar primele știuci punctabile le-am prins chiar la limita stufului și în zonele cu vegetație abundentă (nuferi, plate submerse, iarbă deasă, etc). Așa că am luat la tocat lacul și temeinic ne-am apucat să marcăm pe hartă fiecare zonă cu potențial descoperită de fiecare echipă în parte. Mai mult, în fiecare zi am schimbat echipajele între ele, în special pentru a vedea cele mai productive năluci și stiluri de pescuit cu potențial. Cristi Dragotă a fost de departe cel mai bun dintre toți prinzând cele mai multe știuci, dar și cele mai mari. Asta a fost și motivul pentru care Petre German a fost cel care s-a auto exclus din lot și a propus intrarea lui Cristi ca titular in echipa jucătoare la mondial alături de fratele lui, Eugen German.

 

 

A contat antrenamentul acesta? ENORM. A fost momentul in care fiecare loc a fost exploatat de o echipă, a fost reverificat de altă echipă și marcat corespunzător. Malurile au fost trecute pe hartă distinctiv, cu cifre pe unul dintre ele și cu litere pe malul opus. Asta in special pentru identificarea zonelor exploatate, dar și pentru determinarea exacta a poziționări bărcilor intr-un anumit moment dat.

Singura problemă majoră a fost asumată de la început: existența unor bărci care să ne ajute în pescuit. Bărcile noastre nu putea fi aduse datorită dificultății drumului, în special tranzitării Ucrainei. Găsisem la un moment dat o opțiune foarte convenabilă de traseu, mergând în Varna (Bulgaria), de unde luam feribotul către Soci. De la Soci avea autostrada până la Moscova. Numai că portul comercial naval a fost închis în urmă cu un an pentru reparații, urmând a fi redeschis în alți doi ani.

Sigura soluție a fost să inchiriem bărci bune de la pescarii de competiție locali. Discutând cu ghizi noștrii, Oleg și Alexey, amândoi s-au arătat bucuroși să ne inchirieze bărcile la concurs pentru o sumă considerabil de bună, 300 de euro/zi. Dacă în fază inițială au fost de acord, imediat după ce am terminat antrenamentele ne-au anunțat că nu ne mai pot inchiria bărcile din diferite motive. Insistând, la un moment dat ne-au spus pe șleau că cei de la federația de pescuit le interzis să ne inchirieze bărcile lor. A fost primul semn că rușii vor apela la orice tertip să ne împiedice să obținem un rezultat bun, chiar dacă asta presupunea să joace într-un mod mai puțin fair-play, iar acum îi înțeleg, dar nu îi aprob.

De ce depindeam de bărci bune? Simplu, la tragerea la sorți avem disponibile două tipuri de bărci. Unele deținute de complexul rezidențial unde stăteam, bărci cu motoare de 70cp, dar fără motor electric. Și unele deținute de diverși pescari sportivi ruși ce aveau motoare electrice cu GPS, motoare mari și sonare performate. Cel puțin una dintre echipe era clar dezavantajată prin faptul că nu avea motor electric. Este extrem de important la pescuitul de știucă să poți pescuii cu un motor electric deoarece poziționarea bărcii este foarte importantă, iar lipsa lui îți creează un handicap. Mai mult decât atât, dacă ai vant puternic sau nu ai vânt deloc, iar ai o problemă majoră. Inevitabil ne trebuiau bărci cu motoare electrice dacă avem pretenții la podium, iar rușii știau și ei bine acest lucru.

Norocul nostru a făcut ca Oleg să ne găsească o singură barcă cu motor electric, iar acesta a fost trasă la sorți între echipele noastre. Robert și Andrei au fost norocoșii, câștigând-o pentru toată durata concursului. Nu era mult, dar știam că la organizator mai aveam de ales din două bărci, din care minim una cu motor electric. Ce nu știam era că rușii vroiau să ne strice planurile cu orice preț…

STRATEGIA DE LA ANTRENAMENTUL OFICIAL (inainte cu două zile de concurs)

Așa cum ne asteptam, rușii ne-au pregătit de la început o surpriză neplăcută si ne-au anunțat că unul dintre cele mai productive golfuri pe care noi l-am descoperit la antrenament este inchis datorită faptului este … “proprietate privată”. Din păcate la antrenamentele neoficiale ne-am întâlnit cu o echipă de ruși în golful respectiv, absolut întâmplător, dar nu ne-am așteptat să joace atât de murdar (dar asta nu este tot). Cel mai probabil au avut informația de la Alexey (ghidul) că am prins bine în locul respectiv și au mers până acolo încât ne-au blocat accesul acolo la concurs, motivând că zona este privată și nu avem acces. Era o scuză mai mult decât jenantă ținând cont că lacul este public, iar orice zona privată era dinainte închisă. Andrei m-a sunat în timpul concursului foarte supărat pe acest motiv. L-am temperat și i-am spus că trebuie să meargă mai departe, iar dacă rușii au crezut că inchinzând un golf ne poate afecta, atunci să facă bine să prindă în următorul golf din plan. Nu a trecut mult și m-a anunțat că au prin o știucă de 81cm 🙂

Andrei cu o știucă din antrenamentele  neoficiale în golful închis pe considerentele “respectării proprietății” la ruși!

 

O altă surpriză a fost la tragerea la sorți a bărcilor de concurs pentru antrenamente, cât și pentru concursul în sine. La antrenamentul oficial ne-au dat numere de concurs pentru barca nostră închiriată, dar am și am tras alte două bărci la sorți. Una dintre acestea pentru Eugen si Cristi și una pentru mine cu Petre German. Cea cu motor electric i-am dat-o lui Eugen și Cristi, iar cea fără motor electric am luat-o noi.

Asta însemnă că aveam trei bărci ale delegație României, iar la concurs urma să folosim numai două, cea inchiriată și cea trasă la sorți cu motor electric. Numai că planurile noastre au fost din nou spulberate de mârșavia rușilor și de încercarea căpitanului lor de a ne face pescuitul cât mai dificil posibil. La tragerea la sorți de la concurs, în momentul în care eu am dus fișa cu mențiunea că echipa Robert-Andrei va fi în barca închiriată, iar Eugen-Cristi în barca trasă la sorți cu motor electric, ne-au zis că nu este corect ce-am făcut, că am ales barca cu motor electric trasă la sorți din cele două.

Adică noi nu suntem corecți că ne alegem o barcă similară cu cea a rușilor, a polonezilor, a celor din Latvia, toți care aveau bărci personale cu motor electric! Și ne-au zis că nu ne acceptă barca noastră închiriată deoarece a fost numai barcă de antrenament, și mai mult decât atât, au zis că eu m-am pronunțat că o să folosim acestă barcă inchiriată numai la antrenamentul oficial (am rămas șocat). Am explodat într-un protest agresiv alături de Rareș, iar în final ne-au zis să mai tragem încă odată la sorți între cele două, una cu motor electric și una fără. Cum încrederea mea a fost că avem dreptate, iar soarta ne este favorabilă din acest motiv, am tras la sorți cu sânge rece exact barca de care aveam nevoie în prima zi de concurs, barca nr.1, cea cu motor electric și cu motor termin de 175cp (cel mai mare din concurs), urmând să trag la sorți și a doua zi la ședința tehnică.

Intorcându-mă puțin la antrenamentul oficial, era evident că barcile trase la sorți aveau să fie conduse de ruși, iar toate informațiile din bărcile noastre aveau să ajungă la urechile capitanului Rusiei. Așa că am decis să le încurcăm puțin planurile, iar zonele testate să fie aproape exclusiv dedicate șalăului pe mijlocul lacului, nu în zonele de mal. La un moment dat ghidul nostru din barcă chiar ne ținea lecții de pescuit în concurs și ne recomanda să găsim cât mai multe locuri. Eu cu Petre nu făceam decât să ne bucurăm că strategie dă roade. În barca lui Eugen si Cristi, același lucru. Au căutat intensiv șalăul și chiar au prins o știucă și doi șalăi pe zonele cu apă adâncă, bulversându-i de tot pe ruși. După rezultatele rușilor din prima zi sunt convins că au pescuit preponderent la șalău și au trecut pe știucă abia mai târziu, dar când și-au dat seama era deja prea târziu 🙂

Tot aici merită menționat aici și sprijinul lui David Neacșu împreună cu Iulian Tirnăcop (Hard Spinning). Cei doi au venit pe banii lor, unul ca pescar desăvârșit de știucă, dar și sponsor principal al lotului național și unul ca suporter pasionat de pescuitul la răpitori. Cei doi au fost prezenți pe pista în timpul antrenamentelor și ne-au verificat locurile de pescuit, dar au și căutat să descopere locuri noi. Ar fi indicat ca pe viitor să incercăm să facem o strategie similară în viitor, iar fiecare dintre cei pasionați și care își pot permite să participe la antrenamentele echipei naționale să-i încurajăm să fie alături de noi, astfel încât să încercăm să acoperim o suprafață cât mai mare din lacul destinat competiție mondiale.

La ședința premergătoare primei zile de concurs am stabilit cu cele două echipe mai multe detalii ce țineau de strategia pentru prima zi de concurs:

– peștele țintă știuca.

– atacarea directă a celor mai bune locuri de la antrenamentul neoficial.

– o echipă într-o zonă (un mal), iar ce-a de-a doua în altă zonă cu potențial (pe malul opus). Dacă una dintre zone dădea rezultate bune, ce-a de-a două echipă avea să o exploateze și ea. De ce? Pentru că șansele câștigării unui astfel de concurs nu sunt la individual, ci cu rezultatele ambelor echipe.

– contact telefonic la fiecare două ore cu mine. Iar numai in cazuri excepționale în afara acestor două ore prestabilite. Pentru comunicare ne-am cumpărat cartele telefonice locale și am vorbit prin telefoanele aduse de acasă și neblocate de către operatorul din țară.

– schimb direct de informații între echipe la momentul în care prind primii pești pentru informații și detalii suplimentare, cu privire la: locul de pescuit, adâncimea apei, năluciilor productive și eventual a unui tipar în urma căruia știuca răspunde la modul de animare a năluciilor, fără ca aceste informații să mai ajungă la căpitan (nu căpitanul trebuie să prindă pește).

– Iar dacă era cazul, protejării locurilor productive cu pește pentru a doua zi de concurs.

START IN PRIMA MANȘĂ

Eugen German și Cristi Dragotă au plecat în primul eșalon de start, iar Robert Boanța și Andrei Sava în ultimul eșalon. După primele două ore de la plecare Eugen și Cristi aveau un biban de 35cm, iar Robert și Andrei două știuci. Pe același model ca la primul antrenament știucile rusești răspundeau bine lui Robert și Andrei pe spinnerbait-uri și pe lingură EIRA. Iar după fiecare telefon veștile era din ce in ce mai bune.  Ca o scurtă paranteză, în afară de știucile prinse de Eugen-Cristi, acel biban ne-a propulsat mai bine de 4 locuri în prima zi, terminând la general pe locul 2 pe echipe, iar singura echipă care ne-a devansat a fost Polonia. Cu un loc 1 si un loc 3 la general, Polonia avea să devină cea mai mare adversară a noastră și știam că a doua zi avea să fie una dintre cele mai lungi zi din viața noastră.

Cu Polonia pe locul 1, România pe locul 2 și Belarus pe locul 3, Rusia era intr-o dilemă maximă, clasându-se din favoriți numai pe locul 4. Era evident că polonezi descoperiseră locul și năluca potrivită, iar ei deveneau prima țintă a rușilor. Le-am spus băieților că asta poate fi șansa noastră, rușii orientându-se către polonezi și am avut dreptate. Șansă care ne-a fost încă odată favorabilă la cea de-a două tragere la sorți, unde aveam nevoie de o barcă cu motor electric. La momentul în care am tras incă odată la sorți pentru a doua zi o barcă altă cu motor electric (barca numarul 3)am știut in sufletul meu că vom deveni campioni mondiali în Rusia.

Dar în același timp eram reținut cu echipa, având experienta de anul trecut din Irlanda, unde am fost cel mai aproape de un titlu mondial, iar în final am pierdut chiar și podiumul. Nimeni nu trebuie să fie relaxat, încă. Intâmplător sau nu, sonarul de pe barca Nr.3 “nu funcționa”, iar arbitrul, care era și conducătorul bărcii, cu toate că avea un motor de capacitate mare nu mergea decât cu o viteză relativ mică, la limita așezării pe apa a bărcii de concurs. Nu sunt convins că a făcut-o intenșionat, dar am calmat echipa Eugen-Cristi explicându-le că un scandal la momentul stratului nu ar schimba nimic, poate doar moralul nostru ar avea de suferit. I-am încurajat să continue în aceste condiții și să prindă cât mai multe știuci cu putință. Planul a dat roade!

Telefonul după primele două ore de concurs a adus și primele vești bune, Robert cu Andrei două știuci, iar Eugen cu Cristi o știucă. Pe măsură ce timpul trecea informațiile de la echipa Robert-Andrei erau din ce in ce mai bune, iar la telefonul de la ora 12:00 aveau deja 6 bucăți. Imediat l-am sunat pe Eugen și Cristi direcționându-i către golful norocos. Deja erau pe drum când i-am sunat, semn că strategia funcționa ireproșabil. Dar din acel moment am trait unele dintre cele mai lungi ore din viața mea și responsabili pentru asta sunt cei doi protagoniști Eugen și Cristi.

La ora 14:00 vestea proastă avea să vină de la ei: Nimic, încă au doar una singură! Fără să știm că de fapt erau deja alte două știuci punctabile pe fișa de concurs. Pe de altă parte, Andrei mă sună și îmi spune că a aflat că echipajul nostru are încă alte trei știuci punctabile (patru în total) prin comunicarea WhatsApp dintre ghidul lor și partenerul lui de barcă, cel care era ghid în barca lui Eugen-Cristi. Nu știam ce să mai cred. Îmi era greu să cred că mă mint în asemenea hal. În același timp, după ce știam ce ne-au făcut rușii de la început și până la momentul acesta mă așteptam să fie o cioacă băgată de la ei.

Timpul se scurgea, iar calculele mele pe o singură știucă de o barcă și 9 pe barca a doua ne poziționau nu foarte bine la general pe echipe. În aceste condiții cel mai probabil aveam un loc pe podium la individual cu echipa Robert-Andrei. În schimb, dacă aveam 4 știuci într-o barcă și 9 în cea de-a doua barcă, avem mari șanse la locul 1 mondial. Important era ce făceau și echipele adverse, cele mai apropiate de noi ca rezultatul bun din prima zi, în special Polonia.

La limita timpului de concurs am sunat din nou echipa Eugen-Cristi pentru a afla vești, dar și pentru a-i chema către punctul de start unde avea loc înregistrarea sosirii regulamentare. Răspunde Cristi și îmi spune că sunt pe drum deja, că nu mă aude și că nu îi merge casca de la telefon (tromboane). Înebunesc de emoții, moment mai emoționant nu am avut în viața mea., nici măcar la examenul de BAC a fiului meu. Vești diverse încep să apară de la echipele adverse, Belarus iese din calcul deoarece ambele echipe nu prind pește. Polonia prinde foarte bine doar cu o singură echipa, dar din păcate tot echipa care a prins în prima zi. Asta însemnă că sansele la titlul mondial la individual scad considerabil, dar cresc sanșele noastre la echipe datorită “gherlei” cu un pește date de echipa a doua poloneză. Rusia prinde suficient de bine cu ambele echipe și devine principala adversară, dar asta numai în cazul în care se confirmă că echipajul Eugen-Cristi au cele 4 știuci și nu doar o știucă.

În sfârșit când apar la mal, arbitru comunica public cei patru pești prinși de echipajul nostru, iar noi toți am explodat într-un exces de bucurie manifestat prin strigăte, urlete și fluierături. Eram cel mai probabil pe podium, și nu oriunde, ci pe cea mai înaltă treaptă depășind în sfârșit vorba cântecului celor de la Volaj: mai sus de locul 2!

DESPRE TEHNICĂ

Interesant este că orice ghid sau pescar rus care l-am intrebat cu ce se prind știucile în acest lac nu ne-au indicat lingurile. Poate pentru inducerea în eroare, poate pentru că ei nu pescuiescu cu așa ceva, dar cert este că metalele ne-au propulsat pe prima treaptă a podiumului mondial. Fie că vorbim de lingură oșcilantă sau spinner bait, marea majoritate a știucilor rusești au fost păcălite cu “metale grele”.

Singura diferență este la Cristi Dragotă unde el a prins cu o nălucă atipică Biwa S Trout de la Herakles. Iată ce zice Cristi despre cum a păcălit știucile cu Biwa S Trout: S Trout swimbait l-am recuperat ultra lent, iar năluca evolua într-o mișcare în forma de S. Câteodată am alternat și viteza de recuperare, de la lent la agresiv, de la recuperare continuă și până la recuperari jerkuite, imitând un pește rănit.

Eugen a prins cu ceea ce știe cel mai bine, cu o lingura Berti S nr. 1. Andrei a prins deopotrivă cu lingură EIRA de 24 grame și spinnerbait, iar Robert la fel.

Tehnica de pescuit a fost descoperită la primele antrenamente și presupunea menținerea nălucii (lingură, spinnerbait sau Biwa) cât mai mult posibil în ochiurile cu vegețatie densă. Și asta pentru că marea majoritate a știucilor erau cantonate foarte mult în stuf. Practic noi am prins numai știucile de la limita acestuia sau în zonele cu vegetație foarte densă.

 

Aurul, eroii și basarabenii

Uitându-mă puțin peste tot evenimentul nu pot să remarc că toate evenimentele, persoanele și intâmplările ne-au fost alături, mai puțin piedicile puse de ruși, dar poate că și ele au contributit la sucessul nostru din Rusia. Faptul că echipele naționale finaliste au fost aceleasi ca și in anul precedent a fost un avantaj enorm. Fiecare dintre noi am înțeles unde am greșit in Iranda, atunci când am fost cel mai aproape de un titlu mondial, iar acum n-am făcut decât mici corecții. Poate pe viitor LRS va ține cont de clasamentele multi anuale astfel încât experiențele acumulate la mondiale să nu se piardă de la un an la altul.

Eroul meu din acest eveniment a fost Petre German. El este cel care a făcut un gest pe care mulți pescari de competiție pe care-i cunosc nu l-ar face, și anume renunțarea la interesul personal în favoarea interesului național. El a decis să iasă din echipa națională și să fie înlocuit de Cristi Dragotă la cererea lui. De ce? Simplu, pentru că a înțeles că Dragotă s-a adaptat mult mai bine ca marea majoritate și a prins de departe cel mai bine dintre noi la antrenamente. Într-un gest de altruism total, fără nici o ezitare a renunțat la visul și la sansa lui pentru a pune în față interesul tuturor. Sunt convins că oricare dintre noi nu ar face acest gest după atâta muncă dintr-un campionat național și după atâția ani petrecuți în concursurile naționale sau mondiale.

Fratele lui, Eugen German poate fi la fel de apreciat pentru faptul că a acceptat acest lucru. Știu cât este de greu să schimbi un partener cu care te-ai calificat, ai concurat și ai câștigat. Dar știu și cât este de dificil să te adaptezi cu un partener nou, mai ales când înlocuiești un frate. În timp, într-o echipă ce funcționează ireproșabil toate detaliile contează: cum lansezi, cum te poziționezi sau chiar și cum comentezi poate transforma un pescuit de plăcere într-un chin de adaptare și înțelegere a noului partener. Fiecare dintre noi avem stiluri de pescuit diferite, iar combinarea acestora într-o echipă este extrem de greu de făcut într-un an întreg, darămite în câteva zile de concurs. Pentru acest motiv nu pot decât să-mi adresez tot respectul pentru frații German care au demonstrat că pot fi pescari foarte buni, dar și oameni de o calitate superioară.

Alți doi eroi sunt echipa Robert – Andrei. Nu degeaba îi menționez pe amândoi pentru că nu îi văd decât ca o echipă. Cei doi se completează atât de bine că sunt convins de faptul că rezultatele lor separate ar fi mult diminuate. Și nu pentru alt motiv decât că împreună scot la suprafață cele mai bune rezultate a lor. Armonia din barca lor este proverbială, iar chiar dacă se ceartă în barcă simți cum o fac într-un mod armonios, fără supărare. Faptul că sunt doar vicecampioni mondiali in Rusia, la o distanță de o știucă care au scăpat-o de mai multe ori este dovada că echipa Robert Boanță-Andrei Sava sunt și ei eroii ai acestui eveniment memorabil.

Bistrițeanul Cristi Dragotă este la rândul lui un erou pentru mine. Iar faptele lui de erois se transpun în rezultatele lui la pescuit. Am pescuit cu Cristi în barcă la antrenamente și am înteles de ce este atât de bun și ce caută în elita pescarilor de răpitori din barcă. În tot ce face are logică și are explicații. Dacă pune barca într-un fel o face pentru că are încrederea că așa este cel mai bine, iar trasa bărcii este ideală pentru pescuit. Împerecherea lui cu Eugen a fost o simplă formalitate pentru Cristi, iar eu eram convins că rezultatele lor vor fi pe măsura asteptării mele de la o echipă națională.

De Rareș Boieriu nu pot decât să-l adaug la lista de oameni care au contribuit la sucessul nostru. Chiar dacă nu s-a văzut, Rareș este la fel de erou ca cei de mai sus pentru implicarea lui. Chiar dacă nu tot ce ține de imaginea lotului nu au apărut într-un timp rapid (așa cum eu mă aștept), Rareș a compensat cu dedicarea lui totală la sucessul nostru. A fost suportul nostru din echipă care a avut grijă de toate cele, de la bilete de avion, bagaje, ghizi, buget, echipamente, etc și până la implicarea lui in sedința tehnică a căpitanilor, atunci când rușii au avut tupeul să ne spună că nu avem voie cu barca noastră închiriată în concurs.

Poate toate dintre acestea nu erau posibile fără eroul David Neacșu. Pentru mine David Neacșu a fost erou înainte de a-l cunoaște personal. David poate fi cu ușurință erou național in orice moment, iar eroismul lui a inceput in 2003 (http://davidneacsu.ro) , odată cu prima expediție românească pe Everest. La noi David a fost mâna lui Dumnezeu aducând cel mai important sprijin material la momentul în care participarea noastră era incertă datorită retragerii unui sponsor principal. Alăturarea lui David lotului național a fost energia de care aveam nevoie la anumite momente critice. De multe ori a trebuit să plec din camera și să vorbesc la telefon cu echipele datorită energiei lui David. Implicarea lui emoțională a fost extrem de puternică și sunt convins că a contribuit deopotrivă la sucessul nostru. P.S. David a rămas dator cu o promisiune lotului pe care nu a indeplinit-o, dar niciodată nu este prea târziu 🙂

 

Iar ultimul erou al nostru este Iulian Tîrnăcop (aka Hard Spinning). Poate fi considerat un erou și Iulică numai datorită faptului că a fost alături de noi, pe banii lui la ultimele două modiale, Rusia și Irlanda. Iulică ne-a purtat noroc, ne-a cărat bagajele, ne-a făcut poze, filme, selfie-uri exact atunci când am avut nevoie. Iulică nu a vorbit foarte mult, dar a pescuit cu David împreună la antrenamente suficient de mult cât să ne dăm seama că știuca (peștele nostru țintă) își menține comportamentul de la antrenamentele neoficiale. El cu David au inchiriat barcă (pe banii lor) și au pescuit întâmplător pe un loc deja marcat ca noi cu potențial în antrenamentele neoficilale. Asta mi-a confirmat că strategia noastră pe anumite locuri izolate descoperite la antrenamentul neoficial este bună și trebuie să ne ținem de ea. Noi nu puteam să le verificăm deoarece aveam ghizi ruși care erau și informatori pentru echipajele rusești.

Trebuie să le mulțumim și tuturor sponsorilor ce-au făcut posibil acest lucru. Campionatul Național este susținut de Berea Neumarkt, iar tot Neumarkt ne-a sprijint material pentru ca deplasarea să fie posibilă. Biletele de avion, cazarea, inchirierea bărcilor cu ghid sau fără au fost costuri considerabile care nu putea fi făcute fără acestă contribuție.

Himalaya.ro ne-a dat nu numai unele dintre cele mai bune echipamente de ploaie pentru pescuit, dar ne-a sponsorizat și cu cash pentru acoperirea costurilor de deplasare. Sunt convins că sponsorizarea nu va fi compensată de contribuția noastră niciodată ca imagine și sunt conștient că nu au făcut-o în acest sens, ci numai pentru că iubesc România și tot ce reprezintă ea.

Ca în fiecare an Herakles și Rapture au fost alături de noi, de echipa națională. Fiecare a contribuit material și cu echipamente care au schimbat cursul istoriei la pescuit in Romania. Rapture ne-a ajutat cu lingurile câștigătoare EIRA, iar Herakles a făcut diferențele la general cu celebrul Biwa S Trout pescuit iscusit de către Cristian Dragotă.

Mulțumiri și către Relax Spinning (http://www.relaxspinning.ro) sponsor ce a contribuit material la acestă deplasare, fapt pentru care merită menționat și trebuie să-i mulțumim din toată inima.

Mulțumiri maxime trebuie să le aducem lui Sergiu (Serghey) și soției acestuia care au fost alături de noi de-a lungul sejurului nostru la Konakovo Yaht Club. Ne-au ajutat mai mult decât putem vreodată să le mulțumim, dovedind încă odată că românii pot să fie buni, amabili și uniți.

În final, ca să înțelegeți cu ce ne-am luptat în Rusia, toată lumea (ghizi, sau pescari) ne-a zis că locul 1 să-l uităm pentru că este ocupat. Rușii au fost atât de încrezatori că iau locul 1 la acest mondial că au inscripționat cupa doar în limba rusă, semn că nu credeau că cineva îi va bate la ei acasă și sunt convins că mai mult decât atât nu se așteptau ca Romania să le sufle trofeul suprem de pe lacul unde-l cunoșteau cel mai bine.

Festivitatea de premiere:

https://www.facebook.com/100001024856018/videos/1744229662287845/

CM de pescuit la rapitori din barca – Irlanda 2016 – Un loc 4 dezastruos

La CM de pescuit la rapitori din barca – Irlanda 2016 – am terminat o prima zi de concurs excelenta cu un locul 1 la general si la individual, urmata a doua zi de un rezultat dezastros. Dacă ar fi să comparăm cu evoluția la gimnastică, facem o prestație excelentă, dar la aterizare cădem în fund, ratând evoluția perfectă de pe bârnă.

Unde greșim sau ce ghinion putem avea, nu vom ști niciodată sau dacă vom ști poate atunci vom controla mult mai bine rezultatul.

Dar, să ne întoarcem puțin în timp.

La finalul anulul competițional 2015 avem finaliști naționali două echipe cu multă experiență în concursuri internaționale, Andrei Sava în echipă cu Robert Boanța campioni naționali și frații Eugen și Petre German vicecampioni naționali, ierahizați în clasamente după o serie de 5 concursuri în România, preponderente la specia biban.

In trecutul apropiat, mai precis acum aproximativ o lună de zile, echipa națională a susținut un antrenament pe pista de concurs, acolo unde avea să se țină Campionatul Mondial de Pescuit la Răpitori din Barcă, Lacul Lough Ree din Irlanda.

Lecțiile au fost făcute încă din luna Ianuarie 2016, iar lotul național împreună cu staful tehnic a avut parte de un buget care să acopere antrenamentele, dar să și rămână ceva în visterie pentru acoperirea cheltuielilor totale necesare acestui eveniment. Și asta numai datorită sponsorului principal al campionatului național, Berea Neumarkt, dar și lui Cristi Anghelina.

La antrenamentul de acum o lună de zile v-am privat de informații despre cum și ce-am făcut acolo, în special datorită faptului că trebuia să ne ținem ascunse detaliile descoperite: năluci, zone de pescuit, poze cu pești, etc. Nu numai noi facem așa ceva, ci mulți alți participanți la un campionat mondial ce au parte de antrenamente, înainte de cele oficiale. Să vă faceți o idee, am aflat că în afară de Irlanda (țara gazdă) un numar de alte nouă țări, adică peste jumătate din țările participante înscrise au susținut antrenamente cu toate echipele, iar Africa de Sud a trimis un singur pescar la antrenamentul neoficial. Cele nouă națiuni ce s-au antrenat sunt: Ucraina, Rusia, Letonia, Latvia, Bielorusia, Estonia, România, Ungaria și Polonia.

barci-la-start

Este evident pentru toată lumea că fără antrenamente șansele să obți un podium scad simțitor, iar dacă ne uitam acum la clasamentul final o să observăm că toate echipele situate pe podium au fost prezente la antrenament, și mai mult decât atât, cele ce n-au fost deloc s-au situat în a doua parte a clasamentului general. Diferența dintre natiunile prezente la antrenament este ca unele dintre acestea și-au adus barcile cu ele, iar altele nu. La o prima impresie ai zice ca nu este important, numai că dacă arunci o privire pe pista de concurs întelegi că o ambarcațiune cu viteză de deplasare mare va fi net avantajată. Zona rezervată campionatului mondial pe Lacul Lough Ree a fost acoperită pe jumatate din suprafața lacului Lough Ree, adică mai bine de 10 km lungime și în anumite zone peste 2 km lățime.

Revenind la antrenament, echipele noastre au beneficiat de sprijinul unui ghid local (Barry Darby) ce a fost în fiecare zi cu câte una dintre echipe. Planul a fost destul de simplu, locurile cu potențial cunoscute de ghidul local vor fi exploatate și marcate de fiecare dintre echipe. Căpitanul naționalei Lucian Constantin și team managerul Rares Boeriu au avut la dispoziție o barcă adusă de conaționalii nostri – Petre și Nicu. După marcarea locurilor de către fiecare dintre echipaje a urmat testarea lor în antrenamentul oficial, acolo unde echipele noastre nu au făcut decât să verifice dacă peștele mai răspunde sau nu.

naluci

Nălucile ce urmau a fi identificate ca fiind mai productive au fost aduse de fiecare dintre membri echipelor de acasă din experiența personală, fie din documentarea prealabilă de pe internet sau din informatii oferite de la conaționalii noștri stabiliți în Irlanda. Lucian și Rareș au parcurs fiecare magazin din zonă, colectând informații și achiziționând nălucile cele mai recomandate. Așa am avut cele mai productive năluci pentru antrenamente, urmând numai să vedem care vor fi cele mai productive în competiția mondială.

Concluzile după cele cinci zile de antrenament au fost sintetizate pe un document general și pe o hartă ce cuprindea locurile cele mai productive. Urma numai să le confirmăm și la antrenamentul oficial, antrenament pe parcursul a doua zile premergator concursului. Locurile bune au fost marcate cu indicative cunoscute de fiecare, în funcție de situații, momente sau repere. Așa au aparut pe harta denumiri gen, La vaci, La Gyorg, La Rareș, La Sabin, Berti, La plopi, La câini, Bot Sava, etc. Aveam numai să rostim un loc ce trebuia exploatat, iar fiecare dintre echipaje știa unde se află acesta.

harti

Tot cu acesta ocazie am realizat ceea ce ne așteptam încă de acasă, și anume că avem o problemă reală cu bărcile puse la dispoziție de organizator. Pe lângă faptul că eram convinși că bărcile aveau să aibă motoare de capacitate mică, aveau și handicapul amplasări motoarelor electrice. Așa că am căutat măcar să ne asigurăm măcar niste bărci, iar acestea le-am găsit disponibile la pensiunea unde am fost cazați, iar din țară ne-am trimis special două motoare de 20CP, capacitate maximă ce putea fi suportată de aceste bărci. Chiar și așa ne-am dat seama că viteză maximă nu putea să depășească 15-17 km/ora. O viteză mult prea mică să ne ajute în deplasarea pe suprafața mare a lacului Lough Ree.

motor

La antrenament am văzut cel puțin două națiuni adverse care și-au adus de acasă bărci cu motoare de minim 60CP, Ucraina și Rusia. Aceștia au parcurs peste 3500 de km cu mașina, iar titularii au venit cu avionul până în Dublin, de unde au fost preluați de mașinile ce transportau barcile. La concurs am aflat că peste jumatate din concurenți aveau să-și aducă bărcile personale, iar unele dintre acestea aveau motoare chiar și de 225 cai putere.

Antrenamentele oficiale

La antrenamentele oficiale am avut parte de sprijinul a înca doi pescari români ce au însoțit lotul, aceștia achitându-și costurile personale necesare deplasării în Irlanda, Iulian T.V. (Hard Spinning) și Sabin Buzatu.

Echipele noastre au stabilit ca strategie ca locurile descoperite la primul antrenament să le verificăm fără ancore sau cârlige, astfel încât să nu deranjăm peștii. Iar numai în alte zone noi descoperite să folosim cârlige sau ancore pentru a descoperi potențialul zonei respective.

Trebuie menționat ajutorul enorm al echipajului Iulian T.V. si Sabin Buzatu. În timpul antrenamentului cei doi pescari au descoperit o zonă excelentă cu suprafată mare ce ținea multă știucă. Era un golf nu foarte departe de locul de start, iar știuca răspundea numai pe anumite linguri, și numai departe de malurile golfului. Respectivele linguri au fost produse special de Berti pentru lacul respectiv, după prima sesiune de antrenamente. Specialitatea lingurilor era dimensiunea mai mare decât cea produsă în mod uzual de Berti, dar și o culoare combinată, cupru pe o parte și argintiu pe partea opusă.

savantii

Prima zi de concurs

La ședința tehnică am aflat că urma să avem repartizat prin tragere la sorți, în barca lui Andrei Sava și Robert Boanta un englez, iar în barca lui Eugen și Petre German un ceh. Ulterior, a doua zi dimineață ne-au schimbat englezul (din nu știm ce motiv) cu un lituanian. Asta ne-a îngrijorat puțin, mai ales că eram conștienți de avantajul informațiilor de pe apă.

Rares, în schimb a fost repartizat pe barca irlandezilor, lucru ce credeam că ne va fi de folos. Din păcate nu a fost așa, în special datorită faptului că irlandezi nu au reușit decât să prindă câte 3 știuci de fiecare echipaj.

După primele ore de concurs echipele noastre au luat un avans considerabil, iar la finalul zilei de concurs aveam să ocupa prima pozitie din clasamentul general pe echipe, dar și la individual cu echipa Andrei Sava – Robert Boanta. Acestia au reusit să prindă nu mai puțin de 23 de stiuci, 18 dintre ele prinse pe locul descoperit de Iulian și Sabin, iar cinci dintre acestea în golful din imediata apropierea a startului.

După prima zi de concurs Romania era pentru a doua oara în istoria campionatelor de spinning mondiale pe locul 1 la echipe și la individual, după concursul din Italia 2008 (la bass pe lacul Lago din Garda).

germanii

A doua zi de concurs

Așa cum ne-am așteptat, echipele românești erau urmarite la start de mai multe echipaje concurente. Din acest motiv, strategia a fost să începem cu golful de la plecare, acolo unde echipa Sava – Boanta a prins ultimele cinci știuci din prima zi de concurs, urmând să continuăm cu golful cu pești descoperit de Sabin și Iulian. După câteva minute petrecute în golful de la plecare, unde nu am avut nici un pește prins de echipajele noastre, dar nici de alte echipaje (apropos, nu mai puțin de 17 bărci au rămas în același golf de la plecare, adică jumatate din concurenți), echipele noastre sau mutat la golful cu pești. Așa cum ne-am așteptat, aici au găsit una dintre echipele Lituaniei – cel mai probabil direcționați de către arbitrul din barca lui Sava și Boanță.

Încă de la primele lanseuri ne-am dat seama că știuca nu mai răspunde ca și cu o zi inainte, mai ales că încercam pe zonele unde am mai prins sau pe zonele apropiate unde nu apucaseră să pescuiască în prima zi, golful respectiv având o suprafață destul de mare.

Sava și Boanță au reusit să prindă destul de repede primele două stiuci, dar ulterior nu au mai avut nici un atac.

Similar si la echipa Eugen – Petre German, care nu au avut nimic destul de mult timp de când au ajuns pe zonă. Concluzia a fost că trebuia să schimbăm locurile sau nălucile pentru a salva concursul. După shimbarea locului, dar tot în imediata apropiere, echipa Eugen – Petre reușește să prindă rapid trei știuci în câteva minute. Părea că ieșise soarele, iar speranța ne revenea.

Dar, după mai multe ore de pescuit în zonă situația nu se îmbunătațise cu nimic. Mai facem o ultimă mișcare mutând echipele în zona de start unde aveam rezervată o porțiune acoperită de pescarii de staționar. Ghinion, dar nici aici nu se întâmplă nimic, iar echipele au reusit să salveze ceea ce mai era de salvat. Echipa Eugen – Petre Gherman termina cu cinci știuci și doi bibani, iar Andrei și Robert cu cinci știuci punctabile. O altă știucă a fost la mai puțin de cinci milimetri să puncteze pe foaia de arbitraj. Se poate spune că acesta știucă ne-a dat jos după podium? Cel mai probabil, da.

Așa am încheiat campionatul mondial pe locul al 4-lea. Un loc frustrant și aproape molipsitor în ultimii ani pentru echipa României la campionatele mondiale de spinning. Dacă era ca locul 4 să fie determinat în aceste concursuri, România era fruntașă și greu de egalat de multe dintre alte echipe, după Italia – Lago di Garda (2008), Lituania – Riga (2010) și acum în Irlanda – Lanesborough.

La final iată câteva întrebări adresate membrilor echipelor participante, dar și căpitanului naționalei ce ne-a reprezentat în Irlanda:

lot

Andrei Sava – Campion național 2015

savaLRS – Considerați un lucru bun că am susținut antrenamentele?

A.S. – Cred că cele mai importante în obținerea rezultatului nostru au fost aceste antrenamente, așa cum au fost ele, dar au contat enorm în definirea rezultatului final. 

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

A.S. Cred că a fost una pripită pentru că peștele s-a sucit de la o zi la alta, pe măsură ce ne apropiam de concurs. Iar concursul ne-a surprins cu o vreme complet neirlandeză, cu vreme bună, aproape de vară, cu o acalmie cum nu au mai văzut nici localnicii pe Lough Ree. Eu zic că ne-am adaptat foarte bine din mers pentru că în prima zi a concursului știucile au mâncat într-un fel total diferit de cum au mâncat în antrenamente, chiar și cele oficiale.

LRS- Ce v-a surprins cel mai mult in Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social

A.S. M-a surprins cât de tare s-a implicat comunitatea locală în organizarea evenimentului. Au ieșit cu mic, cu mare în strada să ne susțină. Ce m-a surprins cel mai tare, e că după rezultatul din prima zi toată lumea știa că am ieșit pe locul 1, dintr-un capăt în celalalt al lacului. Pescuitul irlandez este la un nivel foarte scăzut comparat cu cel de pe continent, pescuitul la știucă în Irlanda fiind echivalat cu pescuit cu năluci XXL, trenă și baboi la pluta plimbat în derivă. Din câte am înțeles de la Rareș Boeriu, care a fost arbitru într-una din bărcile irlandeze, aceștia nu știau nici măcar ce e un soft bait, un cârlig offset sau pescuit cu jerkuri (pompaje)….

LRS – După rezultatul excelent din prima zi unde credeți că s-a greșit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

A.S. Nu cred că s-a greșit cu nimic în a doua zi, dar resursele limitate pe care le-am avut ne-au găsit la concurs în niște bărci greoaie cu care nu ne puteam deplasa cum trebuie. Adică în timp ce echipele puternice, susținute din spate de stat, gen Ucraina, Lituania, foste state comuniste, și Belarus, un stat comunist… puteau să parcurgă întreg sectorul în maxim 10 minute, nouă ne lua peste 50 de minute să ajungem dintr-un capăt în celălalt al sectorului. Dacă facem o socoteală pentru a ajunge pe un loc pe care-l cunosteam în capat de sector, care ținea pești, și deloc de neglijat, pierdeam 1/6 din manșă, + întoarcerea, deci dus intors, 1/3 din manșă. De acolo ar mai fi trebuit să verificăm câteva locuri, lucru care ne-ar fi costat cel puțin jumătate din timpul manșei. Practic, ca să verificăm 2-3 locuri care știam că țin pește, din care mai aveam nevoie de o singură știucă ca să ieșim pe locul 2 ne-ar fi costat în jur de 3 ore din manșă, așa că a trebuit să ne limităm la locuri mai apropiate între ele, dar care la cum s-a schimbat vremea nu mai țineau pești activi, la care de fiecare dată pierdeam 10-20 de minute doar cu deplasarea… Complicat și frustrant, când vezi echipe, care nu sunt neapărat mai bune ca tine, dar au resurse să facă față unei astfel de competiții. 

LRS – Credeți că lipsa bărciilor personale a fost un handicap?

A.S. Pe scurt cred că a fost cel mai mare handicap, alături de faptul că te trezești în barcă cu un “arbitru” de la o echipă adversă. Adică asta înseamnă că dacă ști ceva locuri bune și le pescuiești iscusit în prima zi, a doua zi echipa adversă știe tot ce-ai făcut și iți poate strica “meciul”…

LRS- Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau al strategiei de abordare?

A.S. În primul rând aș face orice să avem bărcile noastre acolo. În rest, nu cred că aș fi modificat nimic, în afară de faptul că aș fi bătut mult mai multe locuri cu acestă ocazie…

LRS – În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

A.S. Cred că în Rusia vor avea parte de bărci bine dotate/echipate, așa că din punctul asta de vedere nu cred că vor fi probleme. Desigur le recomand 100% să se ducă să se antreneze… contează enorm de mult.

robert

Robert Boanță – Campion național 2015

LRS – Considerați un lucru bun că am susținut antrenamente?

R.B. – Normal, ținând cont că ne aflam într-o țară cu o climă diferită de a noastră și cu specii diferite vizate de știucă. Așa am aflat că știuca se hrănește în suprafață la 30-50 cm adâncime, iar păstravul este principala sursa de hrană a știucii din acest lac. Așa că ne-am pregătit cu năluci specifice. Am aflat și zonele preferate ale știucilor. Deci consider că fără antrenamente nu ai cum să emiți pretenții la un astfel de nivel.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul năluciilor pe care urmează să le folosiți, specii și zone de pescuit?

R.B. După antrenamente am tras concluzia că trebuie să ne schimbăm radical trusele, trebuiau să fie dotate cu naluci de talie mai mare. Era destul de clar că specia ținta este știuca, ținând cont că punctajul final este obținut prin ridicarea la pătrat a centrimetrilor. Zonele principale unde știuca se hrănea erau zonele cu apă de 2-4 metri. Aceste platouri erau presărate cu pâlcuri mici de iarbă, zona ideală pentru ambuscadă.

LRS – Ce v-a surprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

R.B. Pescuitul în sine nu m-a surprins, ținând cont că am mai participat la un campionat în Irlanda în 2013, în schimb m-a surprins densitatea de știucă, biban și păstrăv. Surpriza frumoasă a fost implicarea comunității locale, de la mic la mare toți au fost interesați de acest acest eveniment.

LRS- Credeți că lipsa bărcilor personale a fost un handicap?

R.B. Este unul din concursurile la care a contat cu adevărat să ai mobilitate, să te poți muta ușor, oriunde, mai ales a doua zi când știuca a devenit mai mofturoasă, deci am resimțit din plin lipsa unor bărci rapide sau chiar a celor personale.

LRS – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere al pescuitului sau a strategiei de abordare?

R.B. Din păcate acest lucru nu se poate, ceva regrete ca nu am făcut anumite lucruri am, îmi reproșez doar că nu am insistat mai mult pe locurile pe care le-am pescuit în antrenamente.

LRS- În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

R.B. Să mă sune !!!!

 

Eugen German – Vicecampion național 2015

LRS -Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

E.G Da, fără îndoială, antrenamentele sunt foarte utile și pe viitor ar trebui să fie obligatorii, mai ales dacă vorbim de piste așa mari. De asemenea, pentru o mai bună acoperire, ar fi foarte util să se deplaseze 5-6 echipe din primele 10 ale campionatului anterior. Antrenamentele au, de asemenea, un rol foarte important pentru unitatea echipei.

photo_2016-10-14_12-00-38LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

E.G. – Impresia a fost că vor puncta atât știuci cât și bibani, și că locurile cele mai productive sunt departe de zona de start, motiv pentru care am decis să trimitem motoare termice din țară. Am înteles că lingurile sunt cele mai eficiente, am avut încredere în ele, iar în perioada dintre antrenament și concurs am făcut pe modelele gigant Linx, Para și Austria, câteva combinații de cupru-silver și un pattern special de biban. Intuiția mi-a fost confirmată, oscilantele făcute de noi fiind cele mai eficiente năluci, prinzând aproape toți peștii echipelor României

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

E.G. – Pe de o parte, m-a impresionat festivitatea de deschidere, care mi-a arătat cât de racordată era comunitatea locală la eveniment, iar pe de alta parte, clubul pescarior români din Dublin. Unitatea lor și modul în care ne-au ajutat, fără ei fiind imposibil ca lucrurile să se desfașoare așa cum ar fi trebuit. Mă bucur că i-am cunoscut, le mulțumesc pentru ajutor și ar trebui cu toții să le urmăm exemplul. Nu cred că mulți din țară ar fi făcut pentru echipa națională ceea ce au făcut ei pentru noi!

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

E.G. – Știucile ne-au ocolit, deși noi le-am căutat încontinuu.

LRS – Credeti ca lipsa barcilor personale a fost un handicap?

E.G. Da, mai ales în manșa a doua când ar fi trebuit să facem ce au făcut ucrainienii: să alergăm de pe un loc pe altul, dar pentru asta e nevoie de un buget substanțial mai mare. Anul acesta a fost depășit cu câteva mii de euro, acoperiți de membrii delegației, în condițiile în care ne-am deplasat șase membri (fără echipa de rezerve) și nu opt, așa cum se hotărâse în AG a LRS

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

E.G. În manșa a doua aș rămâne pe zona pe care am reușit să prindem cele cinci știuci, deși nu sunt convins că am obține un rezultat mai bun.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

E.G. Să fie unite, să împărtășească onest toate informațiile, așa cum am făcut noi patru anul acesta și să înteleagă că este mult mai la îndemână să obții un rezultat bun în echipă decât individual.

photo_2016-10-14_12-00-40

Petre German – Vicecampion național 2015

LRS- Considerați un lucru bun că am susținut antrenamentele?

P.G. – Categoric DA. Deși eforturile fizice și financiare sunt foarte mari, fără antrenamente pe pista de concurs șansele de a ne putea lupta la medalii sunt minime. Cu antrenamente, sunt convins că echipa României, din oricine ar fi ea formată în urma concursurilor LRS, se poate bate de la egal la egal cu oricine.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

P.G – După antrenamente am investit mulți bani în swimbaituri supradimensionate și mult timp în confecționarea unor năluci custom și am stabilit ca în primă fază să ne axăm exclusiv pe știucă. Din păcate locurile cele mai bune pe care le aveam în vedere pentru concurs erau aproape toate foarte departe de punctul de start. În momentul în care am văzut că bărcile pe care le aveam la dispoziție nu glisau cu motoarele trimise de la București cu ajutorul firmei Tarsin, am înțeles că va trebui să pescuim mai aproape de zona de start.

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

P.G. Din punct de vedere al pescuitului, am fost puțin surprins de dimensiunile nălucilor cu care pescuiesc irlandezii. În rest, m-a surprins implicarea masivă a comunității locale în tot ceea ce a însemnat acest CM. Din păcate, nu cred că acest lucru ar fi posibil și în România.

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

P.G. E greu de spus că s-a greșit ceva. Am luat toți de comun acord niște decizii care s-au dovedit a fi mai putin inspirate. Privind înapoi și cu clasamentul zilei a doua în față, sunt 100% convins că dacă rămâneam pe zona unde am punctat în prima jumatate a manșei eram pe podium. Noi am căutat zone în care să punctăm mult, dar clasamentul ne arata că mai aveam nevoie doar de câteva știuci de barcă pentru a fi campioni. Pe de alta parte, e foarte greu să nu încerci să faci ceva după 45 de minute în care 4 pescari nu mai avusesem niciun atac.

LRS – Credeti ca lipsa barcilor personale a fost un handicap?

P.G. Lipsa unor bărci cu viteză mare de deplasare (nu neapărat a bărcilor personale) a fost un handicap major. Imposibilitatea de deplasare rapidă ne-a făcut să pierdem mult timp în deplasare și să renunțăm să mai abordăm și alte zone.

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

P.G. După cum am spus, nu aș mai pleca de pe zona în care am avut capturile din manșa a doua. Pentru prima manșă nu cred că ar fi ceva de schimbat. În rest, nu aș schimba absolut nimic… nici strategie, nici năluci, nici abordare.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

P.G. – Dacă aș putea, aș vrea din suflet să pot să le transmit dorința de revanșă. Le voi ține pumnii indiferent de configurația echipei și sper să reușească mai mult decât am reușit noi în Irlanda. Dacă vor fi la fel de uniți cum am fost noi anul acesta sunt convins că o clasare pe podium le va fi la îndemână.

photo_2016-10-14_11-59-54

Rareș Boieriu – Team manager

LRS -Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

R.B. Antrenamentele au fost extrem de importante. Dacă nu am fi mers la antrenamente cu două săptămâni înainte de campionat, rezultatul ar fi fost mult mai slab dupa părerea mea.

LRS – Care a fost prima impresie după antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii sau zone de pescuit?

R.B. – Personal, am avut încredere maximă în nălucile identificate ca fiind productive. Oscilantele custom de la Berti, spinnerbait-urile cu palete mari și nălucile XXL, obișnuite pentru Irlanda, ar fi fost pentru mine cele trei categorii cu care aș fi intrat în prima manșă.

LRS. – Ce v-a sursprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

R.B. Despre pescuit…cantitatea mare de stiuci 🙂 și pe lângă asta, modul lor de hrănire. Indiferent de cât de adâncă era apa, știucile se hrăneau numai în suprafață, până într-un metru jumate adâncime. Și nu aș fi zis niciodată că nu o să prindem pe gume. Social, nu pot spune că am fost extra surprins… totuși merită amintit că pregătirile orașului gazdă au început cu doi ani înainte, din câte am înteles de la organizatori. Asta s-a văzut peste tot prin oraș.

LRS – După rezultatul excelent din prima zi, unde credeti că s-a gresit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

R.B – Cu o știuca în plus în oricare barca, eram pe podium, asta trebuie să știe lumea. E chestie de corelare a mai multor factori… când locurile noastre erau relativ aproape, a fost bine doar în prima zi, pentru că în a doua zi, pe locuri au venit și alte bărci. Peștele s-a strâns pe loc, dar au fost mai mulți care au pescuit aceași zonă decât în prima zi și evident s-a împărțit. Dacă aveam bărci mai puternice ne puteam face alte strategii. Așa am făcut ce am putut mai bine cu bugetul pe care îl aveam la dispoziție. Diferența între locul 1 din manșă 2 și locul 16 (adică Eugen și Petre) a stat în 3 știuci și 5 bibani. Iar între 16 și 22 (Robert și Andrei) a fost de o singură știucă…. Orice pește era super important. Am avut pești destui sub măsură, iar ghinionul a făcut ca tocmai echipele care nu trebuiau să prindă au prins.

LRS – Credeti ca lipsa barciilor personale a fost un handicap?

R.B. – Da, din motive pe care deja cred că le-am acoperit mai sus…Pe scurt dacă aveam bărci mai mari, acopeream mult mai multă suprafață de apă.

LRS. – Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

R.B. – Așa cum am zis și pe drumul spre casă, cred că singura decizie pe care aș modifica-o ar fi să părăsim zona bună în manșa a doua doar cu o singură barcă, nu cu ambele.

LRS – În final, ce le puteti transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

R.B. – In 2017, trebuie să tragem mai tare ca în 2016 dacă vrem să câștigăm acasă la Ruși. Iar ultimele trei săptămâni pentru mine au fost, infernale. Așa că, aveți grijă ce vă doriți, s-ar putea să vi se întâmple. Iar o dată ce te încumeți la așa ceva… trebuie să pui osul la treaba. Atât fizic, cât și moral sau financiar. Rezultatul de anul acesta arată că putem orice. Jos pălăria în fața băieților care au pescuit. Au arătat că știu pescuit la nivel mondial. Hai România!

 gyorg

Lucian Constantin – Căpitanul echipei naționale

LRS- Considerati un lucru bun ca am sustinut antrenamente?

L.C. – Fara antrenamente nu cred ca mai putem discuta la orice concurs unde dorim sa obtinem rezultate. Acest lucru este confirmat si de faptul ca peste jumate din echipe s-au antrenat, iar toate echipele fruntase ale acestul CM au fost prezente la antrenament, chiar unele si-au rezervat saptamani intregi pe acest lac (vezi Lituania si Ucraina).

LRS – Care a fost prima impresie dupa antrenamente, în sensul nălucilor pe care urmează să le folosiți, specii și zone de pescuit?

L.C. – In primul rând ne-am dat seama că un anumit tip de lingură bicoloră (argintiu/cupru), este preferata știucilor din Lough Ree. Ne-am dat seama și după cum am pescuit, dar și după prezența repetată a paternului în magazinele locale. În privinta speciei, era evident că știuca avea cea mai bună bonitate, ca prezentă în lac, dar și ca mod de punctaj (la patrat). Ref la zonele de pescuit, este evident că în antrenamentele făcute am realizat că știuca era prezenta în apropierea zonelor cu vegetație, iar în momentele cu vânt puternic ieșea la atac în exteriorul zonelor, iar în momentele fără vânt se retragea în apropierea vegetației.

LRS – Ce v-a surprins cel mai mult în Irlanda, în special despre pescuit, dar și din punct de vedere social?

L.C. – Cel mai mult m-a surprins numărul mare de știuci de la antrenament, dar și modul acestora de atac. Pe lângă faptul că am văzut știuci de 6-7 kg cu rani pe ele, pline de paraziți, dar am fost mirat și de faptul că acestea le puteai prinde în suprafață, chiar dacă apa avea peste trei metri adâncime. Era evident că urmăreau să se hranească în suprafața apei, chiar dacă ele stăteau pe fundul apei.  

LRS- După rezultatul excelent din prima zi, unde credeți că s-a greșit sau ce considerați că a contribuit la rezultatul slab de a doua zi?

L.C. – Nu cred ca s-a gresit cu nimic, ci cred ca handicapul nostru a constat în dotările limitate. Lipsa bărcilor noastre (de viteză) cu care să exploatăm rapid zonele descoperite în timpul antrenamentulor s-a făcut simțită. Orice deplasare a echipelor dintr-o zonă în alta presupunea pierderea timpului foarte prețios, preferând să exploatăm temeinic singurele zone cu potențial din apropierea startului.

LRS- Credeți că lipsa bărcilor personale a fost un handicap?

L.C. – Asta ziceam și mai sus, lipsa bărcilor ne-a atras și lipsa rezultatelor finale. Pe lângă faptul că ne deplasam greoi, avem și probleme de stabilitate și control a bărcilor cu care am fost la concurs.

LRS- Dacă ar fi să intrați mâine din nou în același concurs, repetând acest concurs, ce ați face sau ce ați modifica din punct de vedere a pescuitului sau a strategiei de abordare?

L.C. – Singurul lucru pe care l-aș modifica ar fi să pastrez o echipă (Eugen/Petre German) pe zona în care am prins peștii în prima zi și să aduc numai o singură echipă în zona de start unde mai aveam anumite locuri păstrate și neexploatate.

LRS- În final, ce le puteți transmite echipelor de anul viitor ce vor participa la CM din Rusia?

L.C. – În primul rând le-aș recomanda să nu plece de acasă fără bărcile personale. Gândiți-vă la un concurs de schi unde concurentul din România se duce la Intersport să închirieze o pereche de schiuri pentru un campionat mondial. Trebuie să înteleagă fiecare că un astfel de concurs presupune eforturi suplimentare, chiar dacă va fi nevoie să conducă trei zile pentru a-si deplasa bărcile personale.

În al doilea rând, ar fi de luat în calcul o selecție finală pe pista de concurs propusă de FIPS-CIPS în anul respectiv. Un concurs final intre primele 4-10 finaliste în campionatul național ar ridica mult șasele naționalei pe pista respectivă de concurs.

Iar, în ultimul rând l-aș include din start pe Sabin Buzatu în echipa tehnică de asistență a lotului. Aportul lui ca experiență și analiză comportamentală a peștilor din Irlanda (și nu numai), a fost determinant în rezultatul final al echipelor noastre. Personal nu văd un viitor lot în care Sabin să nu fie prezent și în urma căruia să nu avem rezultate bune!

Iar, ca o scurta paranteză, oricât de bine trecuți prin filtrul clasificărilor naționale ar fi concurenții, cu mai multe etape și pe mai multe specii, odată puși în fața unui pescuit la o altă specie, adaptabilitatea va suferi semnificativ. Asta nu însemnă cu nu vor fi buni la ceea ce fac, dar le va fi mult mai greu să se adapteze dacă aceștia – spre exemplu – pescuiesc cu echipamente light pentru biban și trec la un CM și echipamente grele (heavy) de știucă.

Cluburile ce hotăresc destinul competițiilor anulate trebuie să ia în calcul cel puțin două aspecte pentru îmbunătătirea rezultatelor viitoare. Un aspect îl reprezintă selecția pe peștele țintă, dedicat speciei unde se va ține următorul campionat mondial. Iar ce-a de-a doua va fi programarea etapelor finale din anul în curs, astfel încât membrii lotului național din acel an să profite de un antrenament dedicat speciei vizate a urmatorului campionat mondial. Spre exemplu, anul viitor CM se va desfasura în Rusia, iar specia țintă va fi șalăul autohton, dar și șalău vargat (specie mai puțin întâlnită la noi). Acum, cum deja campionatul national a fost susținut pe mai multe specii, dintre care și șalău pe două dintre pistele naționale, n-ar fi rău ca în calendarul național de anul viitor să avem etapele de șalău programate chiar înainte de campionatul mondial din Rusia. În acest fel, echipele vor putea să-și adapteze mâna și echipamentele încă de la noi din țară, cu acestă ocazie.

img_7385

P.S. Țin expres să le mulțumim conaționalilor noștri din Irlanda, care ne-au ajutat enorm în acest concurs:

Ion Iulian Tinca, Radu Alexandru (Tică Irlandezu), Petru Pop, Pop Ilie, Nicusor Munteanu, Ioan Lucian Nagy, Voicu Alexandru Gabriel, Cristi Cacovean, Adi Ignat