Interviu cu Team Rapture, locul 2 CNS ALRS 2020

Interviu cu Team Rapture, locul 2 CNS ALRS 2020

Desfasurat in conditii cu adevarat speciale, Campionatul National de Spinning al LRS si-a cunoscut castigatorii in urma a cinci etape, din care au punctat patru. Astazi, stam de vorba cu echipa care a ocupat locul al doilea, Team Rapture, formata din Rares Boeriu si Mircea Horobet.

Cum vi s-a parut aceasta editie de Campionat National, avand in vedere conditiile speciale in care s-a desfasurat?

Mircea: Toate etapele in care am participat au fost foarte bine organizate, conditiile speciale nu cred ca au pus probleme nimanui, ci doar lipsa stiucii in etapele din delta, fapt asupra caruia cred ca ar trebui tras un semnal de alarma!

Rares:  In ciuda pandemiei, atat organizatorii cat si concurentii au fost foarte responsabili pe perioada concursurilor. Nu am fost nici mai putini participanti decat in anul trecut, iar chestia asta denota ca suntem toti foarte implicati in fenomen si luam lucrurile foarte in serios. Campionatul LRS a devenit o structura puternica in multe privinte si oamenii angrenati sunt foarte competitivi. Se vede asta si in barcile frumoase care au aparut anul acesta la concursuri.

Care a fost cel mai greu concurs? Daca ar fi sa puteti da timpul inapoi, ce ati schimba la concursul respectiv?

Mircea: SNAGOV!, acolo practic am pierdut primul loc la general, nereusind in ziua a 2-a sa prindem mai mult de 8 pesti- fapt ce ne-a aruncat pe locul 9 si la final pe locul 2 la un singur punct distanta! Acolo am cautat mai multe locuri si ne-am plimbat cam mult, cred ca ar fi trebuit sa insistam mai mult pe locurile care au dat peste, sigur mai scobeam unu sau doi.

Rares: Din campionat, Sangovul mi-a dat una peste ochi destul de tare….Nu ma asteptam sa nu ne facem pestii a doua zi, desi stiam de mult ca 10 bibani in ambele manse e suficient sa stam confortabil. Daca m-as trezi acum in mansa a doua, as pescui ultimele 4 ore de-a lungul malurilor nebatute de nimeni, in loc sa ma plimb de pe un loc pe altul.

Concursul cel mai greu din an a fost totusi Cupa Ligii – DDPC… ne-am antrenat 8 zile cate 12 ore /zi, timp in care am facut 850km cu barca! Ce as schimba la el, e tot mansa a doua… M-as intoarce inapoi pe zona de langa Crisan in momentul in care am vazut ca pe malul pe care am fi vrut sa pescuim sunt insirate 20 de lansete…

Ce concurs v-a placut cel mai mult si de ce?

Mircea: Toate au fost faine, dar Bicazul a fost incredibil! Lacul il stiti, fantastic, iar asta a fost primul meu concurs ca la carte finalizat cu Locul 1, deci explicatia e simpla, atatea emotii nu am avut la pescuit in viata mea!

Rares: Bicazul, pentru ca imi doream de mult timp sa il castig si tot timpul ma bateam la podium, dar niciodata nu reuseam sa stau la final pe treapta cea mai inalta. Bonus, mi-am si depasit recordul la clean in timpul concursului, record cu care am punctat in clasament si o sa ramana acolo mult si bine.

In orice competitie sportiva, performanta inseamna sacrificii. Voi ce sacrificii ati facut? Cate zile ati dedicat pregatirii concursurilor?

Mircea: In perioada concursului de la Bicaz eram cu rulota la mare si am plecat din Navodari la antrenament am stat 3 zile, m-am intors, am mai stat cu familia 4 zile apoi am plecat iar la concurs de unde m-am intors cu trofeul la plaja.

Rares: Sunt doua sacrificii importante care imi vin acum in minte. Primul e familia, pe care simt ca o neglijez cand plec mult timp de acasa. Anul asta nu am avut evenimente importante ratate ca si in alti ani (nunti, botezuri, onomastice, etc), dar il vad pe cel mic cum creste intr-o saptamana de antrenament. Nu neaparat in inaltime, dar vad ca mai invata un cuvant, o poezie…  Al doilea sacrificiu e job-ul cu tot ce inseamana el: clienti, comenzi, parteneri, etc. Oamenii vin adesea in magazin sa vorbeasca cu mine si sa primeasca un sfat de la mine. Daca se nimereste sa vina omul cand eu sunt plecat, pleaca dezamagit si ma supara gandul asta, de asta incerc sa raspund macar la telefon atunci cand sunt plecat, atat cat se poate.

Ati avut un moment cheie in care ati schimbat ceva, care a dus la reusita? Care a fost acela?

Mircea: La ultima etapa, dupa ce am facut bibanii, am cautat stiuca, fara suces pana cand Rares a avut un moment de inspiratie si a mers pe instinct. Astfel am avut intr-un singur minut 4 stiuci: doua in barca (dubleu), una a urmarit imediat dupa naluca si alta a fugit in fata barcii (mentionez ca au fost singurele stiuci vazute in 6 zile!!! Toate intr-un minut) datorita acestei inspiratii am reusit in final clasarea pe locul 2 la general.

Rares: La fiecare concurs am reusit sa facem cate ceva care sa determine rezultatul in mai bine. La Bicaz am prins captura dintr-o amintire a lui Mircea, care vazuse pestele in antrenament si a zis “hai ma sa incercam”… La Valea Argovei am prins pe un loc ce nu ne-a dat peste in antrenamente si ne-am decis sa nu plecam de pe el orice-ar fi si bine am fost inspirati sa facem asta. In delta am facut o selectie faina de bibani mari pescuind cu creaturi. La Snagov nu am exemple caci lacul pe care castigam acum doi ani locul 1, s-a hotarat sa imi aduca aminte ca e totul asa cum credeam eu…

Povestiti-ne un moment hazliu al acestui campionat…

Mircea: Hazliu, pai stai sa vezi: la Bicaz in antrenament, Rares a prins un mare clean…asa de record, eu neexperimentat si mult prea entuziasmat l-am  ridicat in minciog dar acesta nu avea  “plasa” bine fixata, s-a rasucit si pestele a cazut in apa…parca cu incetinitorul…mi-a stat inima, colegul a bufnit in ras cand mi-a vazut fata desi pierduse cel mai mare clean al lui ever! Dar m-am razbunat: la 30 minute distanta am mai vazut un peste langa mal…am zis ca e ten…era prea mare! Rares nu l-a vazut si era putin sceptic, in concurs, cand treceam prin zona l-am rugat sa trecem pe acolo, la 5 lanseuri dupa ce am ajuns cleanul legendar era prins si recordul lui stabilit: 57 cm de peste frumos, “record absolut al concursurilor LRS”. Si cu asta mi-am spalat pacatul din antrenament!

Rares: Tot legat de Bicaz si de pestele record (ala prins, nu cel scapat in antrenament), nu stiu cati stiu, dar cleanul record a cazut de pe masura in timpul masuratorii…in apa! Moment in care arbitrul a sarit dupa el in apa, eu eram cu minciogul in partea cealalta ca si back-up, iar Mircea era alta culoare, spre incolor asa…Totul e amuzant acum doar pentru ca l-a prins arbitrul si a reusit sa il tina linistit ca sa il masoare. Ca altfel…

Ce sustinatori ati avut de-a lungul sezonului recent incheiat?

Mircea: Rares te las pe tine sa ii enumeri

Rares: Cel mai infocat fan al nostru a fost Vlad, fiul lui Mircea. El era peste tot si pretutindeni, ne auzeam cu el la telefon in antrenamente dimineata cand se trezea, dupamasa si seara la culcare. Facea calcule ce si cat trebuie sa prindem sa fim in fata… a fost acolo, langa noi. Ultras J . Desigur familia si prietenii ne-au sustinut si cu totii se bucurau cand veneam acasa cu un trofeu. Dar cu siguranta nu am fi ajuns la rezultatele actuale fara sponsori care inteleg ca performanta trebuie sustinuta. E un efort financiar urias sa poti sta la antremanet cu zilele… cazare, masa, transport, benzina, echipament, toate astea costa bani multi, dar cand ai pe cineva care are incredere in tine si te ajuta macar cu o parte din toate astea, lucrurile merg mai bine si te poti concentra mai bine la pescuit. Asadar, multumim Rapture, Airrus, Trabucco, Momoi, Rublex, Dorado si BKK. Toate importate in Romania de catre Givadi Com SRL, partenerul nostru de 10 ani.

Nu in ultimul rand colegii nostri de club. Cei cu care am impartit mancarea, patul si nalucile totul ca sa fim cu totii mai buni. Fara colegi cred ca ai nostri ar fi mult mai plictisitor. Multumim asadar Alex, Ionut, Codarcea, Nicu, Vio, Bobo, si evident Ciortan si Vitorio care desi nu au venit la etape a fost tot timpul aproape de noi. Cu ei toti am inceput pregatirile inca din starea de urgenta cand faceam seara de seara intalnire pe video, cu ei am terminat anul cu brio!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.