Archive for: October 17th, 2018

Ghinion sau Strategie proastă – Strategie proastă sau Ghinion ?

Sunt convins că cei  care mă cunosc știu că nu m-am ferit niciodată să pun în evidență adevărul, chiar dacă imaginea  mea are de suferit. Adevărul trebuie să primeze în orice moment, asta este părerea mea. Nu ajută la nimeni și la nimic să încercăm mascarea sau deformarea adevărului. Adevărul gol goluț, în  cea mai pură formă, ajută la construcțiile viitoare, iar ascunderea sa denaturarea acestuia duce la regresul general și nicidecum la progres.

Asta este și motivul pentru care veți avea de la mine o transpareanță și o asumare totală în ceea ce privește eșecul rezultatului echipei noastre naționale la campionatul mondial din Anglia, de anul acesta. Chiar dacă realitatea este că am avut un mare ghinion, destul de evident, în aceste două zile de competiție mondială – părerea mea este că, dând la o parte ghinionul am avut un rezultat direct proporțional strategia pusă la punct de comun acord cu lotul național, dar și de cum suntem noi obișnuiți să pescuim în România.

Dar să sintetizez pe puncte ghinionul rezultatului nostru:

  1. Ghinionul că între antrenamentele noastre neoficiale (cele cu aprox 3 săptămâni înainte de concurs) și concursul propriu zis, vremea s-a răcit brusc, iar peștele descoperit la antrenamente nu a mai răspuns așa cum ne-am așteptat. Tot aici merită menționat și faptul că în prima zi de antreament oficial echipa Paco & Luigi au prins imediat, la primele lanseuri un pește frumos pe aceste locuri descoperite anterior. De ce este ghinion dacă au prins? Păi poate dacă nu prindeau înțelegeam realitatea în timp util: că peștele și-a schimbat comportamentul față de ultimul antrenament susținut acolo. Astfel că trebuia să ne adaptăm și noi în mers, schimbându-ne strategia pe altă specie de pește răpitor, încă de atunci.
  2. Ghinion că, la aceleași antrenamente am găsit o nălucă care a fost foarte eficientă la șalău, biban și  știuca, dar la concurs nu am mai fost bună datorită vântului puternic și a curenților antrenați de vânt.
  1. Ghinion că tehnica nu ne-a ajutat, iar motoarele cu sonar GPS nu s-au putut ancora cum trebuie pe un vânt de peste 60km/oră. Sau că una dintre baterii – aceeași baterie care nu ne-a lăsat în antrenamente (dar nici nu am forțat-o ca la concurs), a clacat la viteza foarte mare a vântului. Dacă reușeam să ne ancorăm în prima zi și vedeam că peștele s-a sucit, atunci schimbam strategia. Ne-am mulțumit că vremea va ține cu noi a doua zi, dar degeaba că abia târziu am înteles realitatea.
  1. Ghinion că uraganul Gallus s-a găsit tocmai atunci să se abată și pe Lacul Rutland Water, acolo unde a fost susținut campionatul mondial.  O să vă gândiți (pe bună dreptate), dar și alte echipe participante au fost tot pe lacul respectiv! Da, dar alții nu au avut locurile de pescuit în zonele cele mai expuse de vânt. Noi am descoperit cele mai bune locuri chiar pe una dintre cele mai expuse zone. Iar cel mai bun exemplu este cu Cristi Dragotă & Imreh Csaba care erau în drill cu un pește mare, iar barca de la rangeri le-au cerut să părăsescă zona datorită vântului puternic, cu toate că la ședința tehnică nu se discutase nimic în acest sens. Din păcate (iar ghinion), în momentul discuției cu rangeri Csaba (cel care era în drill în acel moment) a pierdut peștele, firul textil tăindu-se prin frecarea acestuia de chila bărcii.
  1. Ghinion că noi nu avem astfel de lacuri în Romania, lacuri adânci, populate cu păstrăv, știucă, șalău sau biban. Sau chiar dacă avem nu le-am avut în lista lacurilor unde s-a făcut selecția națională în 2017. Dacă aveam, poate așa înțelegeam imediat că schimbarea vremii radical – cum am pățit acum – muta știuca din locurile adânci, de unde am găsit-o noi la antrenamente, în zonele  cu apă mai puțin adâncă. Informația am avut-o de la ghidul nostru, am luat-o în calcul, dar ne-am concentrat mult prea puțin pe acest aspect.

Așa că toată strategia noastră s-a bazat pe un pescuit de adâncime, la baraj, pe anumite locuri unde am găsit foarte mult șalău, combinat – câteodată – cu știucă sau biban. Dacă ai o zonă mare, unde aproape la fiecare lanseu prindeam șalăi mari, și nu strapazani cum găseam în alte locuri, sunt convins că orice strateg făcea același lucru.

Dar hai să vedem unde s-a greșit ca strategie.

  1. Faptul că în antrenamentele oficiale nu am verificat temeinic locurile descoperite în antrenamentele neoficiale (înainte cu aprox 3 săptămâni). Nu vorbim de o simplă verificare a faptului că peștele este acolo, asta am făcut iar peștele ne-a confirmat că este acolo! Nu. Cu riscul ca locurile să fie descoperite și de alții (că de aceea ne-am ferit), aici trebuia neapărat să verificăm nălucile testate sau număr de pești ce răspund. Ne-am mulțumit cu un pește prins și câteva trăsături care ne-au confirmat că peștele încă este acolo. Din păcate vremea rea a făcut ca presiunea să scadă, iar șalăul să nu mai răspundă la năluciile noastre.
  1. Alegerea speciei cu care să ne batem la campionatul mondial a fost aleasă greșit. Dacă în Rusia am ales să ne îndreptăm atenția către știucă, cu toate că șalăul era specia predominantă în lacul unde s-a ținut campionatul mondial din 2017, iată că aici am fost neinspirați. Oricum, dacă ar fi să dăm timpul înapoi, tot șalăul era peștele țintă pentru noi. Și nu pentru că ne pricepem noi la șalău, dar dacă întrebi pe orice cunoscător al lacului, afli că acesta este cel mai dominant în lac. Mai mult, faptul că am avut rezultate excelente la antrenamentele neofiale ne-a dezavantajat foarte tare. În Rusia șalăul nu a răspuns, iar asta poate fi considerat un noroc. Iar ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun, ca efectiv al specilor de pești răpitori din lacul Rutland, aici șalăul ocupă 70%, bibanul 20%, iar știuca numai 10 procente. 
  1. Faptul că nu am insistat suficient de mult, la antrenamentul oficilal, pe zonele cu apă mică din cele două capete ale lacului, acolo unde era o zonă specifică de știucă. La antrenamentele neoficiale nu am neglijat acestă zonă, dar din păcate, la momentul acela știuca era pe locurile adânci. Datorită scăderii termperaturii din ultimele zile știuca s-a mutat aici, iar noi nu am avut norocul sau iscusința de a înțelege acest lucru. Joi, în prima zi de antrenament oficial Rareș& Florin au alocat o zi întreagă căutării știucii aici, dar fără rezultate.
  1. Iar faptul că am supravegheat numai anumite locuri cu apă mare, fără să luăm în calcul că știuca poate migra către locurile cu apă mică ce veegetație, poate fi considerată tot o greșeală de strategie. Supravegherea și acestor zone din prima zi de concurs poate că ne ajuta să mutăm cele două echipe jucătoare către aceste zone.

Poate acum vă faceți o idee la ce însemnă aplicarea unei strategii greșite combinate cu o serie de ghinioane. Iar dacă în prima zi nu am reușit să stăm pe locurile noastre de la baraj, a două zi, atunci când vântul s-a mai potolit, am fost extrem de încântați că puteam să pescuim acolo, dar fără să înțelegem rapid, încă din prima zi când nu era totul pierdut, că știuca se retrăsese în zonele cu apă mică, cu vegetație. Fără încrederea necesară ne-am mulțumit că prindem ceva pești pe locurile noastre, iar alte națiuni concurente, care nu au avut tehnica noastră (motoarele cu GPS), au fost nevoite să pescuiască în apa mică unde a migrat știuca în cele două zile de concurs.

Privit pragmatic, asta este acum. Dar este extrem de important să înțelegem pe viitor cum putem să evităm anumite greșeli și să luăm cele mai bune decizii, rapid și eficient. Iar dacă ar fi să dau timpul înapoi aș modifica următoarele:

  • nu aș mai accepta compromisuri în ce privește acceptarea echipelor titulare. Dacă un titular nu este dispus să facă tot ce este posibil pentru rezultatul națiunii și a întregii echipe, nu aș mai accepta poziția de căpitan.
  • n-aș mai lăsa nici un moment un loc de pescuit descoperit la antrenament netestat temeinic, cu riscul de a fi descoperit și de late națiuni.
  • aș deplasa toate echipele, în zile diferite, la specii diferite, pe toate zonele dintr-un asemenea lac. Asta nu numai la antrenamentele neoficiale, dar și la cele oficiale. 
  • Aș avem în permanență o barcă, o baterie și un motor de rezerva la îndemână.. Studiind mai aprofundat înțelegeam că o baterie de 100A nu putea face față la un vânt de peste 60km/oră.

Nici nu mă mai gândesc să fiu căpitan de acum încolo, dar important este ca cei care vin după mine să nu mai facă aceste greșeli sau să le minimezeze pe cât cu putință. Sau cum zice un prieten de-al meu: – Mai mult înveți din pierderi decât din victorii. 

Ce a fost bine la acest campionat modial, în comparație cu precedentele la care am participat?

  • că poate pentru prima dată am avut buget suficient.
  • că am alături de noi, pentru prima dată, reprezentanții a doi sponsori alături de noi.
  • că atmosfera a fost excelentă, iar fiecare dintre cei prezenți au făcut tot posibilul să obțină un rezultat bun, cu toate că unii dintre ei au urmat tratamente medicale sau au pescuit cu mare efort. Luigi a venit aproape olog, Csaba a pescuit cu o singură mână aproape, iar Paco s-a ales cu o gripa de zile mari. A fost un efort supraomenesc din partea lor că au putut să reziste în astfel de condiții, iar măcar pentru acesta trebuiesc felicitați. 

Mulțumim sponsorilor noștrii care au făcut participarea posibilă și suntem convinși că înțeleg faptul că pescuitul nu este o compețitie de ciclism, unde antrenamentul și forma fizică este totul. Clasarea pe un podium la o competiție de pescuit se bazează pe o serie de valențe sau influențe care sunt extrem de greu de controlat la modul general și care implică și un grad destul de mare de noroc. Iar dacă în Rusia planetele ni s-au aliniat, așa cum am scris-o atunci, acum au fost la departare mare una de alta. 

Mulțumiri maxime: 

Ligi Romane de Spinning și a tuturor participanților sau simpatizanților acestui fenomen.

American Nautics & Mercury, prin reprezentantul lor Dnul Ovidiu Rebegel, partener și prieten al lotului național.

Digi Romania care ne-a susținut financiar, dar au fost și alături de noi cu sufletul prin reprezentanții acestuia.

Relax USA, prin Danny Kowalczyk, susținător financiar al lotului național

MarelePescar.ro , prin Liviu Chiriac partener și prieten al lotului național, în special a lui Florin Ciortan 🙂

Navron & Lowrance susținător financiar al lotului național

Herakles Romania & Biwaa, prin Imreh Csaba, membrul al lotului național și prietenul nostru

Himalaya.ro , prin David Neacșu, cel care ne-a susținut ani la rând cu echipamente profesionale de pescuit în condiții de ploaie sau frig.

A.G.V.P.S Romania, pentru ca ne permit participarea la campionatele mondiale fără să ne ceară nimic în schimb, și mai mult decât atât, că plătesc de mai bine de 60 de ani contribuția către FIPS-CIPS.