Archive for: September 12th, 2017

Puțin aur din Rusia se întoarce acasă!

Pentru prima dată în istoria pescuitului la răpitori din barcă România câștigă aurul la o competiție mondială de pescuit la răpitor din barcă. Sunt convins că satisfacția, mândria și plăcerea este dublată de faptul că rezultatul a fost în Rusia, la una dintre cele mai puternice adversare mondiale. Nu din răutate mă bucur, ci văzând eforturile țării gazdă de a ne pune cât mai multe piedici și obstacole. Dar am să vă povestesc și vouă cu lux de amănunte și o să ințelegeți ce vreau să spun.

Totul a inceput inainte cu două săptămâni atunci când ne-am programat un antrenament pe lacul unde avea să se țină campionatul mondial din 2017, Ivankovo Reservoir. Știind că șansele noastre cresc exponențial dacă avem un ghid local și căutând pe diferite surse social media, am dat de unul dintre campionii Rusie la PAL (Professional Fishing League Rusia) Oleg Marakushek. Dând la o parte faptul că Oleg este un pescar foarte bun de răpitori din Rusia, este și un om de calitate deosebită. Am stabilit cu Oleg să-l angajăm ca ghid de pescuit pentru 5 zile de antrenament, dar din păcate a fost nevoit să vină cu noi numai 3 zile, iar in alte două zile de antrenament am avut un prieten de-al lui Oleg, Alexey, care la rândul lui este un pescar profesionist în campionatul național rusesc.

ANTRENAMENTUL NEOFICIAL (inainte cu două săptămâni de concurs)

Fără să intru în detaliile planificării excursiei și derulatea ei, am să sar la prima zi de antrenament cu Oleg. În acestă primă zi ne-am făcut o idee despre dificultatea pistei de concurs. Oleg fiind un pescar foarte experimentat la șalău pe acest lac ne-a arătat tehnica de pescuit și câteva locuri cu potential, dar nu am reușit să prindem decât 3 șalăi punctabili (dimensiunea stabilită de ruși pentru șalăul comun a fost de 45cm, tot parte din strategia lor de concurs). Un șalău a fost prins de Oleg, iar alți doi de echipa noastră. În acestă primă zi Oleg a fost în barcă cu echipa Robert Boanță – Andrei Sava urmând ca în zilele următoare să schimbăm echipele in barca lui Oleg, respectiv Alexey.

În aceeași zi alte două echipaje: eu Rareș Boieriu și Cristi Dragotă într-o altă barcă, iar frații German în altă barcă, nu am reușit să luăm nici șalău punctabil după mai bine de 5 ore de pescuit intensiv. Șălăi prindeam, dar nu suficienți de mari să ne bucurăm de rezultat. Am găsit locuri multe cu potențial. De fapt tot lacul arăta pe sonar excelent pentru pescuitul la șalău. Foste balastiere scufundate, acolo unde înainte era numai cursul râului Volga, case sau pontoane acoperite de apă, copaci sau praguri abrupte erau prezente la orice privire pe sonarul side-imaging.

În aceste condiții ne-am dat seama că șalăul o să fie extrem de greu de localizat pe o suprafața pistei imense, fixată parcă special de organizatori pe o lungime de peste 30km lungime și 2-3 km lățime. Mai mult, chiar și când găseam “cotețul” era doar pești mici și numai câțiva la limita punctabilă. Interesant este că mulți din cei care ne-au indicat specia țintă a acestui lac au indicat clar șalăul (și cred că nu numai nouă, ci la toate națiunile). Sunt convins că o făceam pentru că marea majoritate a concursurilor precedente pe lacul respectiv au fost câștigate pe șalău și cu mici excepții printr-o combinație de știucă și șalău. Cel mai probabil o făceau pentru că își doreau să ne batem pe specia respectivă.

Așa că imediat de a doua zi de antrenament ne-am reorientat către știucă. Alexey ghidul văzând că ne-am schimbat strategia ne-a zis că este convins că știuca va fi specia care va câștiga campionatul mondial, și asta deoarece la șalău nu este cea mai bună perioadă în acest moment. Luna August – Octombrie este moartă din punct de vedere a pescuitului la șalău pe acest lac. Sincer m-am bucurat deoarece eram convins că avem mult mai multe șanse la știucă și pentru că băieții noștrii nu știau să prindă șalău, ci deoarece criteriu de bază intr-un pescuit de sucess la șalău este localizarea acestuia sub apă. Dacă nu știi locuri care țin șalău este puțin probabil să depășim țara gazdă. La știucă locurile sunt la vedere, iar diferențele sunt date de adaptarea și experiența pescarului de răpitor.

Primul lucru care l-am remarcat imediat la antrenamente a fost că știuca se retrăseste adânc în stuf. Iar primele știuci punctabile le-am prins chiar la limita stufului și în zonele cu vegetație abundentă (nuferi, plate submerse, iarbă deasă, etc). Așa că am luat la tocat lacul și temeinic ne-am apucat să marcăm pe hartă fiecare zonă cu potențial descoperită de fiecare echipă în parte. Mai mult, în fiecare zi am schimbat echipajele între ele, în special pentru a vedea cele mai productive năluci și stiluri de pescuit cu potențial. Cristi Dragotă a fost de departe cel mai bun dintre toți prinzând cele mai multe știuci, dar și cele mai mari. Asta a fost și motivul pentru care Petre German a fost cel care s-a auto exclus din lot și a propus intrarea lui Cristi ca titular in echipa jucătoare la mondial alături de fratele lui, Eugen German.

 

 

A contat antrenamentul acesta? ENORM. A fost momentul in care fiecare loc a fost exploatat de o echipă, a fost reverificat de altă echipă și marcat corespunzător. Malurile au fost trecute pe hartă distinctiv, cu cifre pe unul dintre ele și cu litere pe malul opus. Asta in special pentru identificarea zonelor exploatate, dar și pentru determinarea exacta a poziționări bărcilor intr-un anumit moment dat.

Singura problemă majoră a fost asumată de la început: existența unor bărci care să ne ajute în pescuit. Bărcile noastre nu putea fi aduse datorită dificultății drumului, în special tranzitării Ucrainei. Găsisem la un moment dat o opțiune foarte convenabilă de traseu, mergând în Varna (Bulgaria), de unde luam feribotul către Soci. De la Soci avea autostrada până la Moscova. Numai că portul comercial naval a fost închis în urmă cu un an pentru reparații, urmând a fi redeschis în alți doi ani.

Sigura soluție a fost să inchiriem bărci bune de la pescarii de competiție locali. Discutând cu ghizi noștrii, Oleg și Alexey, amândoi s-au arătat bucuroși să ne inchirieze bărcile la concurs pentru o sumă considerabil de bună, 300 de euro/zi. Dacă în fază inițială au fost de acord, imediat după ce am terminat antrenamentele ne-au anunțat că nu ne mai pot inchiria bărcile din diferite motive. Insistând, la un moment dat ne-au spus pe șleau că cei de la federația de pescuit le interzis să ne inchirieze bărcile lor. A fost primul semn că rușii vor apela la orice tertip să ne împiedice să obținem un rezultat bun, chiar dacă asta presupunea să joace într-un mod mai puțin fair-play, iar acum îi înțeleg, dar nu îi aprob.

De ce depindeam de bărci bune? Simplu, la tragerea la sorți avem disponibile două tipuri de bărci. Unele deținute de complexul rezidențial unde stăteam, bărci cu motoare de 70cp, dar fără motor electric. Și unele deținute de diverși pescari sportivi ruși ce aveau motoare electrice cu GPS, motoare mari și sonare performate. Cel puțin una dintre echipe era clar dezavantajată prin faptul că nu avea motor electric. Este extrem de important la pescuitul de știucă să poți pescuii cu un motor electric deoarece poziționarea bărcii este foarte importantă, iar lipsa lui îți creează un handicap. Mai mult decât atât, dacă ai vant puternic sau nu ai vânt deloc, iar ai o problemă majoră. Inevitabil ne trebuiau bărci cu motoare electrice dacă avem pretenții la podium, iar rușii știau și ei bine acest lucru.

Norocul nostru a făcut ca Oleg să ne găsească o singură barcă cu motor electric, iar acesta a fost trasă la sorți între echipele noastre. Robert și Andrei au fost norocoșii, câștigând-o pentru toată durata concursului. Nu era mult, dar știam că la organizator mai aveam de ales din două bărci, din care minim una cu motor electric. Ce nu știam era că rușii vroiau să ne strice planurile cu orice preț…

STRATEGIA DE LA ANTRENAMENTUL OFICIAL (inainte cu două zile de concurs)

Așa cum ne asteptam, rușii ne-au pregătit de la început o surpriză neplăcută si ne-au anunțat că unul dintre cele mai productive golfuri pe care noi l-am descoperit la antrenament este inchis datorită faptului este … “proprietate privată”. Din păcate la antrenamentele neoficiale ne-am întâlnit cu o echipă de ruși în golful respectiv, absolut întâmplător, dar nu ne-am așteptat să joace atât de murdar (dar asta nu este tot). Cel mai probabil au avut informația de la Alexey (ghidul) că am prins bine în locul respectiv și au mers până acolo încât ne-au blocat accesul acolo la concurs, motivând că zona este privată și nu avem acces. Era o scuză mai mult decât jenantă ținând cont că lacul este public, iar orice zona privată era dinainte închisă. Andrei m-a sunat în timpul concursului foarte supărat pe acest motiv. L-am temperat și i-am spus că trebuie să meargă mai departe, iar dacă rușii au crezut că inchinzând un golf ne poate afecta, atunci să facă bine să prindă în următorul golf din plan. Nu a trecut mult și m-a anunțat că au prin o știucă de 81cm 🙂

Andrei cu o știucă din antrenamentele  neoficiale în golful închis pe considerentele “respectării proprietății” la ruși!

 

O altă surpriză a fost la tragerea la sorți a bărcilor de concurs pentru antrenamente, cât și pentru concursul în sine. La antrenamentul oficial ne-au dat numere de concurs pentru barca nostră închiriată, dar am și am tras alte două bărci la sorți. Una dintre acestea pentru Eugen si Cristi și una pentru mine cu Petre German. Cea cu motor electric i-am dat-o lui Eugen și Cristi, iar cea fără motor electric am luat-o noi.

Asta însemnă că aveam trei bărci ale delegație României, iar la concurs urma să folosim numai două, cea inchiriată și cea trasă la sorți cu motor electric. Numai că planurile noastre au fost din nou spulberate de mârșavia rușilor și de încercarea căpitanului lor de a ne face pescuitul cât mai dificil posibil. La tragerea la sorți de la concurs, în momentul în care eu am dus fișa cu mențiunea că echipa Robert-Andrei va fi în barca închiriată, iar Eugen-Cristi în barca trasă la sorți cu motor electric, ne-au zis că nu este corect ce-am făcut, că am ales barca cu motor electric trasă la sorți din cele două.

Adică noi nu suntem corecți că ne alegem o barcă similară cu cea a rușilor, a polonezilor, a celor din Latvia, toți care aveau bărci personale cu motor electric! Și ne-au zis că nu ne acceptă barca noastră închiriată deoarece a fost numai barcă de antrenament, și mai mult decât atât, au zis că eu m-am pronunțat că o să folosim acestă barcă inchiriată numai la antrenamentul oficial (am rămas șocat). Am explodat într-un protest agresiv alături de Rareș, iar în final ne-au zis să mai tragem încă odată la sorți între cele două, una cu motor electric și una fără. Cum încrederea mea a fost că avem dreptate, iar soarta ne este favorabilă din acest motiv, am tras la sorți cu sânge rece exact barca de care aveam nevoie în prima zi de concurs, barca nr.1, cea cu motor electric și cu motor termin de 175cp (cel mai mare din concurs), urmând să trag la sorți și a doua zi la ședința tehnică.

Intorcându-mă puțin la antrenamentul oficial, era evident că barcile trase la sorți aveau să fie conduse de ruși, iar toate informațiile din bărcile noastre aveau să ajungă la urechile capitanului Rusiei. Așa că am decis să le încurcăm puțin planurile, iar zonele testate să fie aproape exclusiv dedicate șalăului pe mijlocul lacului, nu în zonele de mal. La un moment dat ghidul nostru din barcă chiar ne ținea lecții de pescuit în concurs și ne recomanda să găsim cât mai multe locuri. Eu cu Petre nu făceam decât să ne bucurăm că strategie dă roade. În barca lui Eugen si Cristi, același lucru. Au căutat intensiv șalăul și chiar au prins o știucă și doi șalăi pe zonele cu apă adâncă, bulversându-i de tot pe ruși. După rezultatele rușilor din prima zi sunt convins că au pescuit preponderent la șalău și au trecut pe știucă abia mai târziu, dar când și-au dat seama era deja prea târziu 🙂

Tot aici merită menționat aici și sprijinul lui David Neacșu împreună cu Iulian Tirnăcop (Hard Spinning). Cei doi au venit pe banii lor, unul ca pescar desăvârșit de știucă, dar și sponsor principal al lotului național și unul ca suporter pasionat de pescuitul la răpitori. Cei doi au fost prezenți pe pista în timpul antrenamentelor și ne-au verificat locurile de pescuit, dar au și căutat să descopere locuri noi. Ar fi indicat ca pe viitor să incercăm să facem o strategie similară în viitor, iar fiecare dintre cei pasionați și care își pot permite să participe la antrenamentele echipei naționale să-i încurajăm să fie alături de noi, astfel încât să încercăm să acoperim o suprafață cât mai mare din lacul destinat competiție mondiale.

La ședința premergătoare primei zile de concurs am stabilit cu cele două echipe mai multe detalii ce țineau de strategia pentru prima zi de concurs:

– peștele țintă știuca.

– atacarea directă a celor mai bune locuri de la antrenamentul neoficial.

– o echipă într-o zonă (un mal), iar ce-a de-a doua în altă zonă cu potențial (pe malul opus). Dacă una dintre zone dădea rezultate bune, ce-a de-a două echipă avea să o exploateze și ea. De ce? Pentru că șansele câștigării unui astfel de concurs nu sunt la individual, ci cu rezultatele ambelor echipe.

– contact telefonic la fiecare două ore cu mine. Iar numai in cazuri excepționale în afara acestor două ore prestabilite. Pentru comunicare ne-am cumpărat cartele telefonice locale și am vorbit prin telefoanele aduse de acasă și neblocate de către operatorul din țară.

– schimb direct de informații între echipe la momentul în care prind primii pești pentru informații și detalii suplimentare, cu privire la: locul de pescuit, adâncimea apei, năluciilor productive și eventual a unui tipar în urma căruia știuca răspunde la modul de animare a năluciilor, fără ca aceste informații să mai ajungă la căpitan (nu căpitanul trebuie să prindă pește).

– Iar dacă era cazul, protejării locurilor productive cu pește pentru a doua zi de concurs.

START IN PRIMA MANȘĂ

Eugen German și Cristi Dragotă au plecat în primul eșalon de start, iar Robert Boanța și Andrei Sava în ultimul eșalon. După primele două ore de la plecare Eugen și Cristi aveau un biban de 35cm, iar Robert și Andrei două știuci. Pe același model ca la primul antrenament știucile rusești răspundeau bine lui Robert și Andrei pe spinnerbait-uri și pe lingură EIRA. Iar după fiecare telefon veștile era din ce in ce mai bune.  Ca o scurtă paranteză, în afară de știucile prinse de Eugen-Cristi, acel biban ne-a propulsat mai bine de 4 locuri în prima zi, terminând la general pe locul 2 pe echipe, iar singura echipă care ne-a devansat a fost Polonia. Cu un loc 1 si un loc 3 la general, Polonia avea să devină cea mai mare adversară a noastră și știam că a doua zi avea să fie una dintre cele mai lungi zi din viața noastră.

Cu Polonia pe locul 1, România pe locul 2 și Belarus pe locul 3, Rusia era intr-o dilemă maximă, clasându-se din favoriți numai pe locul 4. Era evident că polonezi descoperiseră locul și năluca potrivită, iar ei deveneau prima țintă a rușilor. Le-am spus băieților că asta poate fi șansa noastră, rușii orientându-se către polonezi și am avut dreptate. Șansă care ne-a fost încă odată favorabilă la cea de-a două tragere la sorți, unde aveam nevoie de o barcă cu motor electric. La momentul în care am tras incă odată la sorți pentru a doua zi o barcă altă cu motor electric (barca numarul 3)am știut in sufletul meu că vom deveni campioni mondiali în Rusia.

Dar în același timp eram reținut cu echipa, având experienta de anul trecut din Irlanda, unde am fost cel mai aproape de un titlu mondial, iar în final am pierdut chiar și podiumul. Nimeni nu trebuie să fie relaxat, încă. Intâmplător sau nu, sonarul de pe barca Nr.3 “nu funcționa”, iar arbitrul, care era și conducătorul bărcii, cu toate că avea un motor de capacitate mare nu mergea decât cu o viteză relativ mică, la limita așezării pe apa a bărcii de concurs. Nu sunt convins că a făcut-o intenșionat, dar am calmat echipa Eugen-Cristi explicându-le că un scandal la momentul stratului nu ar schimba nimic, poate doar moralul nostru ar avea de suferit. I-am încurajat să continue în aceste condiții și să prindă cât mai multe știuci cu putință. Planul a dat roade!

Telefonul după primele două ore de concurs a adus și primele vești bune, Robert cu Andrei două știuci, iar Eugen cu Cristi o știucă. Pe măsură ce timpul trecea informațiile de la echipa Robert-Andrei erau din ce in ce mai bune, iar la telefonul de la ora 12:00 aveau deja 6 bucăți. Imediat l-am sunat pe Eugen și Cristi direcționându-i către golful norocos. Deja erau pe drum când i-am sunat, semn că strategia funcționa ireproșabil. Dar din acel moment am trait unele dintre cele mai lungi ore din viața mea și responsabili pentru asta sunt cei doi protagoniști Eugen și Cristi.

La ora 14:00 vestea proastă avea să vină de la ei: Nimic, încă au doar una singură! Fără să știm că de fapt erau deja alte două știuci punctabile pe fișa de concurs. Pe de altă parte, Andrei mă sună și îmi spune că a aflat că echipajul nostru are încă alte trei știuci punctabile (patru în total) prin comunicarea WhatsApp dintre ghidul lor și partenerul lui de barcă, cel care era ghid în barca lui Eugen-Cristi. Nu știam ce să mai cred. Îmi era greu să cred că mă mint în asemenea hal. În același timp, după ce știam ce ne-au făcut rușii de la început și până la momentul acesta mă așteptam să fie o cioacă băgată de la ei.

Timpul se scurgea, iar calculele mele pe o singură știucă de o barcă și 9 pe barca a doua ne poziționau nu foarte bine la general pe echipe. În aceste condiții cel mai probabil aveam un loc pe podium la individual cu echipa Robert-Andrei. În schimb, dacă aveam 4 știuci într-o barcă și 9 în cea de-a doua barcă, avem mari șanse la locul 1 mondial. Important era ce făceau și echipele adverse, cele mai apropiate de noi ca rezultatul bun din prima zi, în special Polonia.

La limita timpului de concurs am sunat din nou echipa Eugen-Cristi pentru a afla vești, dar și pentru a-i chema către punctul de start unde avea loc înregistrarea sosirii regulamentare. Răspunde Cristi și îmi spune că sunt pe drum deja, că nu mă aude și că nu îi merge casca de la telefon (tromboane). Înebunesc de emoții, moment mai emoționant nu am avut în viața mea., nici măcar la examenul de BAC a fiului meu. Vești diverse încep să apară de la echipele adverse, Belarus iese din calcul deoarece ambele echipe nu prind pește. Polonia prinde foarte bine doar cu o singură echipa, dar din păcate tot echipa care a prins în prima zi. Asta însemnă că sansele la titlul mondial la individual scad considerabil, dar cresc sanșele noastre la echipe datorită “gherlei” cu un pește date de echipa a doua poloneză. Rusia prinde suficient de bine cu ambele echipe și devine principala adversară, dar asta numai în cazul în care se confirmă că echipajul Eugen-Cristi au cele 4 știuci și nu doar o știucă.

În sfârșit când apar la mal, arbitru comunica public cei patru pești prinși de echipajul nostru, iar noi toți am explodat într-un exces de bucurie manifestat prin strigăte, urlete și fluierături. Eram cel mai probabil pe podium, și nu oriunde, ci pe cea mai înaltă treaptă depășind în sfârșit vorba cântecului celor de la Volaj: mai sus de locul 2!

DESPRE TEHNICĂ

Interesant este că orice ghid sau pescar rus care l-am intrebat cu ce se prind știucile în acest lac nu ne-au indicat lingurile. Poate pentru inducerea în eroare, poate pentru că ei nu pescuiescu cu așa ceva, dar cert este că metalele ne-au propulsat pe prima treaptă a podiumului mondial. Fie că vorbim de lingură oșcilantă sau spinner bait, marea majoritate a știucilor rusești au fost păcălite cu “metale grele”.

Singura diferență este la Cristi Dragotă unde el a prins cu o nălucă atipică Biwa S Trout de la Herakles. Iată ce zice Cristi despre cum a păcălit știucile cu Biwa S Trout: S Trout swimbait l-am recuperat ultra lent, iar năluca evolua într-o mișcare în forma de S. Câteodată am alternat și viteza de recuperare, de la lent la agresiv, de la recuperare continuă și până la recuperari jerkuite, imitând un pește rănit.

Eugen a prins cu ceea ce știe cel mai bine, cu o lingura Berti S nr. 1. Andrei a prins deopotrivă cu lingură EIRA de 24 grame și spinnerbait, iar Robert la fel.

Tehnica de pescuit a fost descoperită la primele antrenamente și presupunea menținerea nălucii (lingură, spinnerbait sau Biwa) cât mai mult posibil în ochiurile cu vegețatie densă. Și asta pentru că marea majoritate a știucilor erau cantonate foarte mult în stuf. Practic noi am prins numai știucile de la limita acestuia sau în zonele cu vegetație foarte densă.

 

Aurul, eroii și basarabenii

Uitându-mă puțin peste tot evenimentul nu pot să remarc că toate evenimentele, persoanele și intâmplările ne-au fost alături, mai puțin piedicile puse de ruși, dar poate că și ele au contributit la sucessul nostru din Rusia. Faptul că echipele naționale finaliste au fost aceleasi ca și in anul precedent a fost un avantaj enorm. Fiecare dintre noi am înțeles unde am greșit in Iranda, atunci când am fost cel mai aproape de un titlu mondial, iar acum n-am făcut decât mici corecții. Poate pe viitor LRS va ține cont de clasamentele multi anuale astfel încât experiențele acumulate la mondiale să nu se piardă de la un an la altul.

Eroul meu din acest eveniment a fost Petre German. El este cel care a făcut un gest pe care mulți pescari de competiție pe care-i cunosc nu l-ar face, și anume renunțarea la interesul personal în favoarea interesului național. El a decis să iasă din echipa națională și să fie înlocuit de Cristi Dragotă la cererea lui. De ce? Simplu, pentru că a înțeles că Dragotă s-a adaptat mult mai bine ca marea majoritate și a prins de departe cel mai bine dintre noi la antrenamente. Într-un gest de altruism total, fără nici o ezitare a renunțat la visul și la sansa lui pentru a pune în față interesul tuturor. Sunt convins că oricare dintre noi nu ar face acest gest după atâta muncă dintr-un campionat național și după atâția ani petrecuți în concursurile naționale sau mondiale.

Fratele lui, Eugen German poate fi la fel de apreciat pentru faptul că a acceptat acest lucru. Știu cât este de greu să schimbi un partener cu care te-ai calificat, ai concurat și ai câștigat. Dar știu și cât este de dificil să te adaptezi cu un partener nou, mai ales când înlocuiești un frate. În timp, într-o echipă ce funcționează ireproșabil toate detaliile contează: cum lansezi, cum te poziționezi sau chiar și cum comentezi poate transforma un pescuit de plăcere într-un chin de adaptare și înțelegere a noului partener. Fiecare dintre noi avem stiluri de pescuit diferite, iar combinarea acestora într-o echipă este extrem de greu de făcut într-un an întreg, darămite în câteva zile de concurs. Pentru acest motiv nu pot decât să-mi adresez tot respectul pentru frații German care au demonstrat că pot fi pescari foarte buni, dar și oameni de o calitate superioară.

Alți doi eroi sunt echipa Robert – Andrei. Nu degeaba îi menționez pe amândoi pentru că nu îi văd decât ca o echipă. Cei doi se completează atât de bine că sunt convins de faptul că rezultatele lor separate ar fi mult diminuate. Și nu pentru alt motiv decât că împreună scot la suprafață cele mai bune rezultate a lor. Armonia din barca lor este proverbială, iar chiar dacă se ceartă în barcă simți cum o fac într-un mod armonios, fără supărare. Faptul că sunt doar vicecampioni mondiali in Rusia, la o distanță de o știucă care au scăpat-o de mai multe ori este dovada că echipa Robert Boanță-Andrei Sava sunt și ei eroii ai acestui eveniment memorabil.

Bistrițeanul Cristi Dragotă este la rândul lui un erou pentru mine. Iar faptele lui de erois se transpun în rezultatele lui la pescuit. Am pescuit cu Cristi în barcă la antrenamente și am înteles de ce este atât de bun și ce caută în elita pescarilor de răpitori din barcă. În tot ce face are logică și are explicații. Dacă pune barca într-un fel o face pentru că are încrederea că așa este cel mai bine, iar trasa bărcii este ideală pentru pescuit. Împerecherea lui cu Eugen a fost o simplă formalitate pentru Cristi, iar eu eram convins că rezultatele lor vor fi pe măsura asteptării mele de la o echipă națională.

De Rareș Boieriu nu pot decât să-l adaug la lista de oameni care au contribuit la sucessul nostru. Chiar dacă nu s-a văzut, Rareș este la fel de erou ca cei de mai sus pentru implicarea lui. Chiar dacă nu tot ce ține de imaginea lotului nu au apărut într-un timp rapid (așa cum eu mă aștept), Rareș a compensat cu dedicarea lui totală la sucessul nostru. A fost suportul nostru din echipă care a avut grijă de toate cele, de la bilete de avion, bagaje, ghizi, buget, echipamente, etc și până la implicarea lui in sedința tehnică a căpitanilor, atunci când rușii au avut tupeul să ne spună că nu avem voie cu barca noastră închiriată în concurs.

Poate toate dintre acestea nu erau posibile fără eroul David Neacșu. Pentru mine David Neacșu a fost erou înainte de a-l cunoaște personal. David poate fi cu ușurință erou național in orice moment, iar eroismul lui a inceput in 2003 (http://davidneacsu.ro) , odată cu prima expediție românească pe Everest. La noi David a fost mâna lui Dumnezeu aducând cel mai important sprijin material la momentul în care participarea noastră era incertă datorită retragerii unui sponsor principal. Alăturarea lui David lotului național a fost energia de care aveam nevoie la anumite momente critice. De multe ori a trebuit să plec din camera și să vorbesc la telefon cu echipele datorită energiei lui David. Implicarea lui emoțională a fost extrem de puternică și sunt convins că a contribuit deopotrivă la sucessul nostru. P.S. David a rămas dator cu o promisiune lotului pe care nu a indeplinit-o, dar niciodată nu este prea târziu 🙂

 

Iar ultimul erou al nostru este Iulian Tîrnăcop (aka Hard Spinning). Poate fi considerat un erou și Iulică numai datorită faptului că a fost alături de noi, pe banii lui la ultimele două modiale, Rusia și Irlanda. Iulică ne-a purtat noroc, ne-a cărat bagajele, ne-a făcut poze, filme, selfie-uri exact atunci când am avut nevoie. Iulică nu a vorbit foarte mult, dar a pescuit cu David împreună la antrenamente suficient de mult cât să ne dăm seama că știuca (peștele nostru țintă) își menține comportamentul de la antrenamentele neoficiale. El cu David au inchiriat barcă (pe banii lor) și au pescuit întâmplător pe un loc deja marcat ca noi cu potențial în antrenamentele neoficilale. Asta mi-a confirmat că strategia noastră pe anumite locuri izolate descoperite la antrenamentul neoficial este bună și trebuie să ne ținem de ea. Noi nu puteam să le verificăm deoarece aveam ghizi ruși care erau și informatori pentru echipajele rusești.

Trebuie să le mulțumim și tuturor sponsorilor ce-au făcut posibil acest lucru. Campionatul Național este susținut de Berea Neumarkt, iar tot Neumarkt ne-a sprijint material pentru ca deplasarea să fie posibilă. Biletele de avion, cazarea, inchirierea bărcilor cu ghid sau fără au fost costuri considerabile care nu putea fi făcute fără acestă contribuție.

Himalaya.ro ne-a dat nu numai unele dintre cele mai bune echipamente de ploaie pentru pescuit, dar ne-a sponsorizat și cu cash pentru acoperirea costurilor de deplasare. Sunt convins că sponsorizarea nu va fi compensată de contribuția noastră niciodată ca imagine și sunt conștient că nu au făcut-o în acest sens, ci numai pentru că iubesc România și tot ce reprezintă ea.

Ca în fiecare an Herakles și Rapture au fost alături de noi, de echipa națională. Fiecare a contribuit material și cu echipamente care au schimbat cursul istoriei la pescuit in Romania. Rapture ne-a ajutat cu lingurile câștigătoare EIRA, iar Herakles a făcut diferențele la general cu celebrul Biwa S Trout pescuit iscusit de către Cristian Dragotă.

Mulțumiri și către Relax Spinning (http://www.relaxspinning.ro) sponsor ce a contribuit material la acestă deplasare, fapt pentru care merită menționat și trebuie să-i mulțumim din toată inima.

Mulțumiri maxime trebuie să le aducem lui Sergiu (Serghey) și soției acestuia care au fost alături de noi de-a lungul sejurului nostru la Konakovo Yaht Club. Ne-au ajutat mai mult decât putem vreodată să le mulțumim, dovedind încă odată că românii pot să fie buni, amabili și uniți.

În final, ca să înțelegeți cu ce ne-am luptat în Rusia, toată lumea (ghizi, sau pescari) ne-a zis că locul 1 să-l uităm pentru că este ocupat. Rușii au fost atât de încrezatori că iau locul 1 la acest mondial că au inscripționat cupa doar în limba rusă, semn că nu credeau că cineva îi va bate la ei acasă și sunt convins că mai mult decât atât nu se așteptau ca Romania să le sufle trofeul suprem de pe lacul unde-l cunoșteau cel mai bine.

Festivitatea de premiere:

https://www.facebook.com/100001024856018/videos/1744229662287845/